Anxietate în vreme de Corona

Mă dau jos din pat, mă duc buimacă la bucătărie, îmi torn cafeaua , deschid geamul ca să intre aer și mă cufund în canapeaua azurie. O nouă zi, aceeași poveste.  Partea bună e că dimineața spre deosebire de a doua parte a zilei, mă simt plină de energie. Cel puțin fizic căci  din punct de vedere psihic, am zile în care mi-e imposibil să nu mă gândesc la ce se întâmplă cu noi. Rutina mă ajută , dar uneori mi se apleacă când știu că vine încă o zi în care fac aceleași lucruri. În casă. Departe de oameni. Mi-e tare dor de viața mea de dinainte. Dar mă mai consolez cu gândul că pot sta acasă chiar și săptămâni întregi dacă astfel contribui pe plan social  la o retragere a virusului. 

Jumătate de oră dimineața îmi permit să mă revolt deoarece apoi se trezește odrasla și în fața ei fac mult filtru ca să nu intre și ea  în diverse stări. Iese  buhăită din  cameră , vine și mă ia în brațe apoi se întinde pe canapea. Mă duc să-i aerisesc camera și pregătesc un mic dejun hrănitor. Mâncăm împreună și urmează să ne echipăm pentru ora de gimnastică. Ne distrăm și ne energizăm , apoi fiecare la treaba ei. Eu mă loghez la muncă, ea își vede de-ale ei. Timp de 2 ore - cu intervențiile mele scurte când ea îmi cere ajutorul - fiecare încearcă să-și facă treaba. Mă obosește mult faptul că trebuie să trec de la sarcinile mele la cerințele ei, iar nivelul meu de concentrare are mult de suferit. 

Când am astfel de momente și simt că o iau razna, inspir adânc și practic recunoștința că eu am încă un job, că stau acasă, că am un copil minunat care e destul de receptiv. Mă înveselesc și mă mai liniștesc. 

Încerc să organizez după un anumit interval de lucru  o activitate pe care o fac împreună cu  Dărioasa mea dragă. Un copil  la o vârstă destul de fragedă are nevoie de atenția noastră, de acele momente de conectare  în perioade de acest gen . 

Revin apoi la ale mele , mai fac una alta , iar ceasul îmi arată că trebuie să mă pregătesc pentru a așeza masa de prânz. Mâncăm împreună, râdem, glumim, apoi iarăși mă duc la ale mele. Ea vizionează desene animate pentru un interval limitat apoi se bagă la somnul de prânz. După ce adoarme, deschid toate geamurile larg ca să aerisesc casa deoarece am  momente peste zi când simt că parcă rămân fără aer . Aici intevine anxietatea mea amestecată cu multă empatie deoarece mi-e imposibil să nu mă gândesc la categoria afectată de tot ce se întâmplă în jurul nostru.  Îmi fac griji și astfel corpul meu se încarcă.

Alteori, mi se pare că respir mai greu, că mă doare gâtul fiind  genul de persoană mai ipohondră. E și efectul faptului că stau singură peste zi și unele senzații corporale mi se amplifică având eu această relație mai aparte cu anxietatea. În astfel de momente, mă așez să-mi conștientizez starea pe care o am. Mă cufund în fotoliul meu comod și iarăși inspir și expir. Seara, practic orele de pillates care mă ajută să-mi controlez diverse stări mai amplificate din corp. Vorbesc cu o prietenă dragă care mă înțelege și știe atât de bine să mă asculte. Dizolv munți de anxietate atunci când vorbesc cu ea. 

Am de asemenea ritualul zilnic de a vorbi cu tribul meu de oameni. Și acest lucru mă ajută nespus deoarece știu că pot face față cu brio acestor zile și datorită acestor  oameni care-mi dau un telefon, care-mi mai spun o glumă, care mă încurajează. Cu care râd și fac haz de necaz.

Pe somnul Dariei încerc să cuprind multe lucruri din jobul meu , iar când se trezește  am grijă să am la îndemână gustarea. Mai vorbim, mai glumim, apoi își face apariția  în peisaj ursul meu drag. Daria  sare pe el căci a venit omul ei de bază cu care se joacă de-a prințul și prințesa. Își trage și el suflul, ea se mai uită la desene , eu mai lucrez , apoi tatăl erou  intră în pâine la ora de joacă.
Recunosc că nu-mi vine să-mi las copilul ore în șir în fața ecranelor încercând  să ne împărțim amândoi seara orele de a petrece timp cu ea.

Pregătesc cina , iar în acel moment mă simt atât de extenuată încât m-aș băga instant la somn ca să-mi odihnesc oasele. Revin la realitate și mă autoîncurajez să aranjez lucrurile prin casă deoarece îmi place ca spațiul din bârlog să fie cât de cît aerisit a doua zi când o iau de la capăt cu același program.

Pe înserate, băgăm ora de desen , jocul cu mingea sau dansul în living. 

Îl trimit pe urs la somn căci a doua zi el e la muncă pe baricade,  apoi aleg cu puiul meu drag să citim o carte sau să ne uităm la Cartea Junglei. Ea adoarme , eu încerc să mai trag de mine ca să citesc o pagină, două din Cuvinte Vii , cartea Părintelui Calciu , apoi adorm buștean. 

Spatele mă doare tare uneori  în timpul nopții,  dar știu sigur că dimineața mă voi simți mult mai bine. Și tot așa, a doua zi o iau de la capăt. Eu cu ea până ajunge ursul în bârlog.

Răbdare și sănătate! Și la minte, și la corp!