Organizarea spațiului în care trăim și selecția jucăriilor

Bârlogul nostru are o suprafață relativ mică, dar mărturisesc  că o organizare minuțioasă și  un apel la  tot felul de idei de depozitare  ne-au ajutat să avem câte un colțișor dedicat tuturor lucrurilor care ne înveselesc existența. De la borcane  cu zarzavaturi și zacuscă, bulioane, suc de muguri de pin, afine, căpșuni, mure și zmeură la multe cărți, jucării, familii de figurine, vestimentații diversificate, bile și ațe colorate.  De la tăvițe vesele pline cu personaje din povești, ponei,  căsuțe colorate, articole de bricolaj la  rame, lumânări parfumate si tablouri.
Toate și-au găsit loc în căminul nostru luminos și aduc un plus de valoare vieților noastre.

Cred mult în energia pe care ne-o luăm din spațiul în care locuim zilnic și susțin cu ardoare  organizarea într-o  casă.
Cu cât e spațiul mai luminos, mai aerisit, mai bine delimitat, cu atât mai mult, cei care locuiesc acolo, au șanse de a experimenta o viață mai echilibrată. Mintea  ne e mai netezită. Ne e mult mai clar de ce avem nevoie. Și de ce nu.  Ne dăm seama ce trebuie  să mai cumpărăm. Să mai aruncăm. Să donăm sau să împrumutăm. 

Recunosc că înainte de a avea un copil, nu  acordam atâta importanță locului în care locuiam deoarece ajungeam  acasă târziu, iar în weekenduri eram plecată trilulilu. Mă mutam des și nu prea mă interesa viața acasă.  Când  a apărut puiul de urs în peisaj, ne-am reconfigurat din multe puncte de vedere.  Un copil vine la pachet, mai ales în primii ani, cu o recuzită abundentă. Cu noutate, cu imprevizibil. Cu bucurie, cu sacrificiu. Cu multe schimbări. Cu multe resurse materiale necesare creșterii și educației lui.

Un copil mic, în primii ani din viață , are nevoie de multă rutină, de liniște în spațiul în care trăiește, de implicare din partea celor care-l cresc. De echilibru. 

Mare parte din echilibrul   ce-mi caracterizează copilul  e datorat și mediului în care a trăit. Iubirii de care a avut parte. Liniștii  din casă.  Ordinii din jurul său. Culorilor și veseliei care i-au invadat camera. 

Cei care stau zilnic cu un copil, se ocupă  de creșterea și de educația lui știu  prea bine că e un rol care ne cere multe resurse. Mai ales în primii ani de viață când ei sunt foarte dependenți de adulți. Ca și mamă, recunosc că spațiul de acasă, felul în care mi-am decorat locuința, îmi oferă energie  seara  când  ne adunăm  acasă.   E un loc care mă încarcă  pozitiv deoarece am muncit mult  ca să  ajung aici, de aceea  mă și bucur de fiecare  părticică  din ea.

Asta nu înseamnă că nu am parte de zile în care trebuie să-mi fac loc printre  zecile de jucării  împrăștiate peste tot prin casă. Teancuri de haine, chiuveta  plină ochi, praful de-un deget , creioane pe parchet, un tsunami vizual.  Sunt și eu om și am învățat în ultimii 4 ani că trebuie  să mai las haina perfecțiunii deoparte. Să-mi ascult corpul când e extenuat și să-i ofer odihnă în loc de agitație. Cu cât acceptăm mai rapid ideea că un copil vine la pachet cu mult haos prin  casă, cu atât mai sănătoși vom fi din punct de vedere psihologic.  

Zilele acestea, printre mailuri, administrare de siropuri pentru tuse,  joacă pe covor, gătit - căci odrasla la boală are un apetit și mai crescut - am reorganizat jucăriile din camera ei. La cel puțin 6 luni, cred că e sănătos pentru o familie care investește resurse considerabile  în obiectele achiziționate copilului,  să se uite printre lucrurile lui și să mai  facă câte o selecție. 

Mă uitam în jurul meu și  mă gândeam  cât de binecuvântați suntem căci am reușit să oferim  copilului nostru o paletă complexă de lucruri ce pun bazele unei educații sănătoase. 

Selecția jucăriilor (ce dai versus ce păstrezi) se face după o observare fină a intereselor copilului.  Se pot scoate din peisaj unele jucării și readuse apoi  în atenția copilului. 

Ca și exemplu  în luarea unei decizii în ce privește  unele jucării pe care le retrag din camera Dariei, voi lua  cazul puzzle-urilor.  Daria a fost pasionată   până acum câteva luni de puzzle-uri. Stătea cu orele pe podea și potrivea piesele. Când mergeam la supermarket, mereu ne cerea să-i luăm câte un puzzle. Am observat că face cu ușurință cele cu un anumit număr de piese  și că are în jur de 20 de cutii.  Acest aspect m-a făcut să adun aproape toate cutiile cu x  număr de piese, să le pun la macerat pentru copiii ce se vor mai naște în familie și  să încep  să  le înlocuiesc cu  puzzle-uri noi  cu un număr mai mare de piese , mai potrivite  nivelului ei de răbdare și de pregătire. 

Am luat apoi  la rând tăvițele  cu jucăriile ei și mi-am dat seama că multe dintre ele sunt inutile deoarece ea are alte preferințe acum. Colecția iubibilă de jucării din lemn a fost înlocuită în prezent cu multe cărți de colorat, de citit și cu seturi de  creioane din abundență. Cu obiecte din sfera bricolajului.  Cu jocuri de tip board games. Cu păpuși.

Am decis de comun acord să donăm mare parte din plușuri și am rămas cu un număr mult mai mic.

Figurinele au rămas în lista de preferințe. Am mai selectat cele gumate care se încadrau mai mult la secțiunea de bebeluși,  păstrând  familiile de animale și toate personajele  cu care încă se mai joacă.  

Suntem o familie ce nu și-ar permite financiar să investească sume considerabile în jucării și mereu i-am explicat Dariei că mai mult va prețui 2-3-4-5 păpuși decât 20 de bucăți. Îi vor fi mai dragi plușurile  în cantități mai mici decât cutii pline de astfel de jucării pe care se mai așează și mult praf. 

Îi explic că ar fi mai bine să ne rămână bănuți și pentru o ieșire  culturală, o activitate extracurriculară în afara casei. O excursie sau  o piesă de teatru. O ieșire la restaurant. Astfel, prin negociere, ajungem să facem câte un pic din toate. 

Această selecție ne ajută să ne gestionăm mai bine resursele financiare corespunzătoare creșterii și educației unui copil.  Un copil , pe măsură ce crește, are nevoi multiple.  Oricât de mult iubesc copiii, nu susțin conceptul - unde e un copil , mai e loc și de doi, chiar de trei deoarece  sunt un om asumat și  conștient că nu trebuie să fim egoiști, să-i procreem și să nu le oferim acces la un proces mediu de educație. Trebuie să cântărim bine aceste lucruri deoarece  educația în România, cel puțin  la nivel practic, nu e  gratuită.

In goana după jucării și lucruri pe care le achiziționăm copiilor noștri, uităm imaginea de ansamblu. Nu e indicat să compensăm unele lucruri ce țin strict de relația noastră cu ei doar prin cumpărarea  de jucării sau lucruri materiale deoarece aceste goluri vor ieși la suprafață mai târziu.

Nu trebuie  de asemenea să uităm  că și noi, ca adulți, mai contăm. Nu e sănătos să apelăm la conceptul sacrificiului suprem pentru copiii noștri. Ei trebuie îndrumați să înțeleagă că  și  noi, părinții avem   nevoi.
Copilul e centrul universului, dar asta nu înseamnă că eu ca și părinte mă anulez complet prin sacrificiu deoarece aceste comportamente pot  naște ulterior alte frustrări și complexe. Chiar unele așteptări ireale din partea părinților. 

Așa ne  responsabilizăm copiii, îi ajutăm să fie mai empatici. Le oferim acces la bazele unei educații financiare și le dăm posibilitatea să facă și ei o selecție. 

Să avem parte de un proces lin de selecție în alegerea jucăriilor copiilor noștri și să cântărim bine toate opțiunile înainte să dăm iama în magazine pentru alegerea cadourilor. 

Să ne aerisim casele și mințile  înainte de minunata sărbătoare a Crăciunului.