Și de ce totuși mai faceți copii?
Deși sună a oximoron , a avea un copil e unul dintre cele mai grele , dar și mai frumoase lucruri din universul ăsta mare. E un fel de agonie și extaz. Din experiență proprie, mamele sau familiile care se întâlnesc și încep să dea din casă, să povestească părțile mai puțin bune ale acestor roluri se eliberează cu siguranță de diverse presiuni. Frustrări, furii acumulate în perioadele mai tensionate. Nu o fac cu rea voință. Nu înseamnă că nu-și iubesc copiii sau că nu sunt cele mai fericite ființe în acest rol. Sau că regretă că au făcut copii.
Aceste sesiuni de destăinuire, le-aș defini ca un fel de terapie de grup și pot da naștere unor resurse interioare puternice. Te simți mai bine și mai înțeles când vezi că sunt și alți oameni care trec prin ceea ce treci și tu. Care sunt sinceri și care au parte și ei de tot felul de provocări asemănătoare cu ale tale. Practici astfel empatia la un nivel mai profund.
Eu am zis și voi zice mereu că a crește și a educa un copil e poate cel mai greu lucru din acest univers mare. De ce ? Pentru că multe lucruri ce țin de educația și creșterea unui copil țin în primul rând de noi. De traumele noastre. De bagajul nostru emoțional. De educația noastră. Nu de ei. Dacă noi suntem defecți, sunt șanse mari să le transmitem și lor unele dintre defectele noastre. Fără chiar să conștientizăm acest fenomen.
Multe se pot schimba după ce apare un copil deoarece nu știi mai nimic. Nu există o școală în care poți simula meseria de părinte. Și ți-e exrem de frică când devii părinte. Din din punct de vedere personal, mărturisesc că a meritat să încerc această provocare. Iar astăzi, pe parcursul acestui monolog, voi răspunde și la această întrebare: ce e totuși frumos în rolul ăsta de părinte?
De când am devenit mamă, am renunțat extrem de mult la haina egoismului. Am fost un copil căruia i s-au pus pe tavă de multe ori lucrurile. Ferit de responsabilități. Mama obișnuia de multe ori să facă lucrurile în locul meu. Cocoloșit. De multe ori, egoist căci aveam impresia că mie mi se cuvenea totul. Copilul m-a făcut să mă trezesc la realitate. M-a învățat să-mi asum activ acest rol. M-a împrietenit și cu latura mai dură a vieții. Am învățat să trăiesc cu vulnerabilități multiple. Să iubesc necondiționat. Nu mi se mai cuvenea mie totul. Eu eram responsabilă pentru creșterea lui, nu bona, nu bunicul, nu bunica, nu alții. Eu am decis să fac un copil și nu alții ar trebui să fie responsabili de creșterea lui.
Același copil m-a învățat să iau lucrurile încetișor. Să mă bucur atât de tare de unele elemente atât de mici. De primul plânset al lui. De prima grimasă. De primul scaun. De primii pași, primul cuvânt, prima masă. De tot ce urmează să vină. Câte emoții în primele zile cu el acasă. Câte frici resimțite!
"Mami, cât de mult mă bucur că ai ajuns acasă. Ești minunată! Ești frumoasă și mă distrez maxim cu tine. Te iubesc. Dacă ești obosită, te las să te odihnești, dar mai întâi îți dau o îmbrățișare. " Vezi un omuleț care îți adresează aceste cuvinte și inima îți este invadată de o bucurie ce nu se poate descrie în cuvinte. Intri în casă și-ți sare în brațe. Ajungi să-l iei de la grădiniță și i se luminează fața. Un schimb atât de fain de energie împrăștiată în universul ăsta mare. Relația pe care am construit-o cu fiica mea în primii patru ani e cu siguranță cel mai mișto lucru realizat în cei 33 de ani ai mei.
De la extaz poți trece rapid la agonie căci același omuleț te poate duce și pe culmi neuronale isterice de-ți vine s-o iei pe arătură. Ca să te întorci apoi la nivelul lui și să-l îmbrățișezi. Într-o zi , el te ajută să treci prin miliarde de stări dacă te și lași și nu fugi de acest rol.
Acest pui de om m-a învățat să iubesc necondiționat. M-a învățat ce este iubirea. Răbdarea. Mi-a dovedit că mă pot înțelege cu el fără să-l agresez fizic și să-l bruschez când el nu ascultă ce-i zic. Am fost întrebată deseori de oameni fără copii de ce nu aplic totuși și o metodă mai puțin blândă căci acea palmă la fund nu ar strica atât de tare copilul. Am încercat să le explic că un copil poate avea milioane de sesiuni de revoltă, de mornăieli în primii ani de viață și dacă aplici o dată acea palmă, poate deveni un obicei constant aplicat, căci e mai comod. Tu ești autoritatea lui supremă și frica pe care o plantezi în inima lui te poate ajuta în astfel de momente de criză. Prin acest comportament, eviți să cauți alte moduri prin care să-ți șlefuiești răbdarea și să scoți afară furia. Reversul medaliei e că violența agresivă se poate întoarce mult împotriva ta ca și părinte , când te aștepți mai puțin , căci copilul va face fix pe dos de multe ori, va fi dezechilibrat în mediile cu alți copii, nu te vei mai înțelege de multe ori cu ei și relația ta va avea extrem de mult de suferit. Merită oare?
Asta nu înseamnă că nu trebuie să adopți o atitudine fermă de multe ori în fața copilului chiar dacă inima ți se înmoaie și nu reziști în fața protestelor. Chiar dacă plânge și ripostează. Tu ești responsabil, mai ales în primii ani, să-i crești rezistența la diverse frustrări.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să adopți o atitudine fermă de multe ori în fața copilului chiar dacă inima ți se înmoaie și nu reziști în fața protestelor. Chiar dacă plânge și ripostează. Tu ești responsabil, mai ales în primii ani, să-i crești rezistența la diverse frustrări.
Tot acest omuleț mi-a arătat cum cei mici se bucură atât de tare de lucrurile simple. Mi-a arătat cât de dependent poate fi o ființă umană de un adult în primele zile, săptămâni. M-a făcut să înțeleg ce înseamnă acceptarea și renunțarea la proiecțiile personale. Mi-a oferit șansa să învăț mai multe despre temperamentele umane. Mi-a arătat că oamenii sunt diferiți și unici încă din primele luni din viață. Mi-a mai demonstrat că ei au chimie cu alți oameni de la vârste mici și că nu e sănătos să-i obligi să placă pe toată lumea căci nici noi, oamenii mai mari, nu-i avem la inimă pe toți cei din jurul nostru. Datorită ei, eu sunt alt om. Mai bun, mai frumos, mai profund. Mai înțelept.
Acest copil ne-a unit pe mine și pe ursul meu drag după multe zile, săptămâni, luni în care ne-a fost foarte greu. Extrem de greu. În care credeam că nu o vom mai scoate la capăt. În care eram siguri că relația noastră se va prăbuși pe alocuri. Că acolo vom rămâne închiși în acea ecuație grea. Fără somn și cu mult plâns pe fundal. Cu multe certuri și vorbe grele aruncate. Cu lacrimi și cu reproșuri.
Și uite că am reușit. Suntem un cuplu încercat care a reușit să rămână unit.
Și uite că am reușit. Suntem un cuplu încercat care a reușit să rămână unit.
Și în prezent, sunt zile în care strângem din dinți și ne e greu, dar tragem linie și-i mulțumim lui Doamne Doamne că ne-a dat o minune de copil. Că experiența asta ne-a sudat mult relația. Că acest copil ne-a ales să-i fim părinți. Cu care avem o relație minunată. Care e extrem de vesel și energic. Bârlogul e plin de energie bună zi de zi. Seară de seară. Chiar dacă apar în peisaj și certurile, și nervii și ușile izbite. E lucru mare să vezi , după multe eforturi depuse, că un copil și-a format o relație atât de frumosă cu mama cât și cu tatăl lui. E mișto să stăm cu ea, să călătorim, să ne trezim dimineața și ea să ne îmbrățișeze, să ne încânte cu felul ei de a fi minunat. Să turuie în weekenduri. Să arunce niște dume haioase.
Tot acest pui de om m-a învățat ce înseamnă un atașament securizant.
Atunci când ești părinte, experimentezi niște trăiri pe care nu ai cum să le simți când le citești din cărți sau când ți le exprimă vreun prieten.
Sunt deseori fascinată cum bucăți din noi, din genele noastre au fost preluate de ea sub diverse forme. Unele îmi plac mai mult, altele mai puțin. Mă oglindesc în ea. Se oglindește în mine. E ceva absolut înălțător. Și încă mai am multe de învățat.
Așa că oameni fără copii, nu vă mai lăsați intimidați de sesiunile de plângeri ale părinților din diverse cercuri și gândiți-vă bine de ce ați vrea voi să aveți sau nu un copil! Merită sau nu provocarea?
Spor la săpat!
Ai auzit de un bărbat grozav, numit Dr. Ajayi, el este un caster vrăjitor, problema pe care o aveam în căsnicia mea m-a dus la el. Am 51 de ani, căsnicia mea a fost odată într-o stare de rușine, pentru că am fost căsătorie timp de 15 ani, fără să pot concepe soțul meu, apoi într-o seară mi-a spus că vrea divorț, chiar s-a mutat din casă în seara aceea Alegând câteva dintre lucrurile lui, m-am rugat cu el, dar toată pledoaria mea a căzut pe o ureche surdă și asta mi-a rupt inima, deoarece am căutat ajutor din diferite surse, dar nimic nu funcționa pentru mine. Treceam printr-o pagină de Facebook când am văzut o femeie mărturie despre cum un caster vrăjitor numit Dr. Ajayi a ajutat-o să-și revină bărbatul după 5 ani de separare, contactele lui au fost abandonate de doamnă, le-am luat și am contactat casca de vrăji , el nu a răspuns imediat, dar când a reușit, în sfârșit, mi-am explicat și mi-a pus și câteva întrebări la care am dat răspunsuri după secțiunea, mi-a spus ce trebuie făcut și mi-a promis că soțul meu va reveni acasă. în termen de 72 de ore după ce lucrurile necesare au fost făcute, m-am conformat cu tot ce mi s-a spus, credeți-mă că am fost surprins când soțul meu a revenit acasă după luni de separare și s-a aplicat tot dr. Ajayi mi-a făcut un medicament pe bază de plante, am născut Gemeni, asta mă cimentează într-adevăr pe mine și pe soțul meu și mulțumesc merg dr. Ajayi pentru marile sale puteri de vrajă și, de asemenea, aflu că a ajutat mulți alți oameni, deci dacă treci printr-un moment dificil în relația ta și vrei un durabil soluție contactează dr. Ajay sunt marea casatorie prin WhatsApp: +2347084887094 sau e-mail: drajayi1990@gmail.com
RăspundețiȘtergereNumele meu este Hidago Daniel. Am făcut o promisiune să le spun altora lucrarea minunată a celui care a adus-o înapoi pe fosta mea iubită. El este DR.WEALTHY, care este medic de vrăji și a fost capabil să-mi readucă fostul meu. Fostul meu m-a părăsit chiar în ziua în care și-a întâlnit prietenul în locul meu, din care, fără să știu ea, n-am avut nicio legătură cu ea. S-a înfuriat chiar la vederea prietenului și am fost confuză dacă inițial era înnebunită cu ea. Zile în săptămâni și săptămâni în luni, fosta mea iubită nu mi-a spus niciun cuvânt în timp ce a plecat. Ce făceam? Așa am luat legătura cu DR.WEALTHY pe Internet, care după câteva proceduri și progrese, mi-a readus fostul meu. Cuvintele nu sunt suficiente pentru a-mi exprima sentimentele și ceea ce DR.WEALTHY a făcut pentru mine. A ridicat cu adevărat o sarcină grea de pe pieptul meu. Pentru toți cei de acolo, vă rugăm să nu credeți că situația dvs. este prea primitivă sau prea grea și complicată pentru ca cineva să o înțeleagă. Contactați DR.WEALTHY și găsiți din nou bucuria, contactați-l; wealthylovespell@gmail.com vorbești și cu el la +2348105150446
RăspundețiȘtergere