Povești de toamnă cu oameni deosebiți

Am ales să-mi  petrec acest weekend cu un om frumos, și la chip , și la suflet. Un om care mi-a fost aproape în momentele frumoase  dar și cele mai gri  de prin viață.  Un om care m-a trimis la  o plimbare romantică  cu-al meu urs și a avut grijă  de odrasla noastră când era mititică și mai nimeni  nu avea curaj  să  rămână  cu ea. Care mi-a comandat de mâncare și mi-a trimis-o acasă.  De la care am primit cel mai frumos buchet  de flori când  am împlinit 30 de ani. Care de ziua lui, mi-a pus bani pe card să-mi iau prăjituri. Care a renunțat instant la concediu și a venit  să mă  țină in brațe zile la rând când mi-a murit tatăl. Care știe cât  de mult  iubesc culorile toamnei și m-a scos spontan la munte.

Un om  optimist și puternic. Care ocupă un loc aparte în cămara  inimii mele.

O ființă care mă învață  că iubirea  și esența  ei sunt lucruri profunde și că se manifestă prin lucruri concrete nu numai  prin simple vorbe.

Sunt zile în  care mă  simt poate depășită și apelez la acest om care mă ascultă și-mi aruncă o vorbă bună  fără  să mă judece. Care renunță la confortul  lui și mă liniștește  spunându- mi : Cătă - unii oameni sunt limitați , atât  pot. 

Un om simțitor  și analitic , trăitor și intuitiv cu care sap  prin cotloanele sufletului.  Cu care desec stările  mele de furie și de supărare.

Mă  calmează când  vorbesc cu el , mă încarcă  de speranță  și optimism când  simt  că  paharul mi-e plin.

Sunt rari oamenii ăștia în  univers deoarece dau dovadă  de  compasiune, empatie , spirit de sacrificiu.

Îți mulțumesc  că ești, om frumos!