Dă-i înainte cu tupeu

I-am invitat pe urșii mei dragi să iasă la o plimbare  ca să am parte  de liniște în casă. Mi-am luat un hanorac movăliu, am pus o Tina Turner pe fundal ca să mai prind curaj,  mi-am pregătit un ceai  cu multă miere și lămâie, am luat un supliment de ficat care să-mi dea cică mai multă energie și m-am încurajat că în  două ore voi umple cu siguranță vreo 3 oale de mâncare. 

Nu știu alte mame cum sunt, dar eu obișnuiesc să gătesc des și mă ia așa o jale uneori, o stare chiar depresivă alteori  când se termină mâncarea căci cu greu îmi găsesc energia și cheful să refac stocul de mâncăruri.  Îmi asum conștient că una dintre valorile principale din casa noastră  presupune o alimentație cât de cât corectă, iar acest lucru  vine la pachet și cu o investiție considerabilă de resurse fizice și psihice în a pregăti câteva feluri de mâncare pe săptămână. Aș fi zăcut astăzi în pat cu o carte  lângă și paracetamolul la cap căci m-a izbit recent și o răceala tomnatecă, dar frigiderul e gol și Dărioasa va veni de afară cu apetit mare. De câteva zile, exersează maniaco-obsesiv mersul pe role și tot acest consum de energie îi produce o poftă de mâncare și mai mare.

M-a și prevenit că atunci când revine de afară, ar vrea să mănânce  niște clătite cu dulceață de căpșuni.  Dacă nu îi fac, se va duce la magazin să-și ia ceva dulce. Și aici intervine negocierea mea, 2 zile luăm o pauză de la dulciurile din comerț și uite cum îmi dă odrasla șah mat :  nu îmi iei dulce din comerț, pune mâna și  pregătește  un desert de casă. Dar și ceva de mâncărică dacă se poate căci tot eu mi-am aprins paiele în cap când am stabilit că nu mâncăm la mesele principale dulce înainte de mâncare.  

Mai urmează și o săptămână plină ochi în care voi ajunge acasă zombi de la muncă căci ne apropiem cu pași repezi de marea închiderea a anului fiscal și e prăpăd, dar asta nu înseamnă că  masa trebuie să fie goală seara. Căci tot  eu am stabilit  rutina în bârlog conform căreia în jur de  19.30-20.00 ne adunăm de la mic la mare la masă ca să trecem în revistă ce a făcut fiecare peste zi și să degustăm cu poftă din bucatele puse pe masă.

Mi-aduc aminte de draga mea  mamă care mereu ne povestea că făcea oale cu mâncare și simțea de multe ori că parcă nu se vedea nimic în urma ei. Ea a avut la masă doi pui de Dărioasă , frate-miu fiind un fel de Daria la puterea  a treia.  Îmi mărturisea cu groază că simțea de multe ori că depune muncă sisifică căci noi terminam mâncara și ea iarăși se apuca de gătit. O urmărea constant celebra întrebare , dar ce  mâncăm azi? Empatizez maxim în prezent cu ea.  

Suflec mânecile, dau muzica mai tare,  deschid  hota asurzitoare și urmez  sfatul mamei mele: Dă-i înainte cu tupeu!  Arunc în oală  puiul cumpărat de la furnizorul nostru de Jilava, îl las să fiarbă vreo oră și jumătate și apoi  pregătesc în minte planul de bătaie. Îmi eliberez blatul, mă ma uit la hortensia mea dragă, mai arunc o privire cerului și încep operațiunea de curățare a legumelor. Le bag pe toate la roboțelul minune și apoi le împart pe căprării. Scot oalele  de la culcușul lor și pregătesc  un orez fiert în supa de la pui.  Îl amestec cu un sos de smântănă, bucăți de pui călit cu ceapă, ardei kapia,  cimbru proaspăt, verdeață. unt și usturoi.  În cealaltă cratiță. pregătesc maclavaițul pentru un așa zis  gulaș de pui cu mult cimbru, foi de dafin, piper, sare și verdeață. Mai fac și o  salată rapidă de țelină și morcov ras peste care adaug  o maioneză ușoară de casă și lămâie după gust.   La final fac compoziția pentru clătite,  iar ursul meu drag mă ajută cu prepararea lor căci am nevoie de o pauză după maratonul alert. Lângă ele, tăiem perele cumpărate ieri de la piață  și merele gustoase cu praf de scorțișoară peste ele. 

Mai pun de-un ceai și-mi zâmbesc că mi s-a desfundat nasul de la  mirosul puternic de ceapă și cimbru turbat. Șoc și groază în jur căci blatul e plin de oale și ulcele, dar eu privesc bucătăria victorioasă căci  mi-am îndeplinit obiectivul măreț din această după-amiază. Starea mea de apatie care mă ia mai mult atunci când trebuie să încep operațiunea gătitului e oarecum înlocuită ulterior de un sentiment de bucurie și de mândrie când se așează ei la masă și degustă din una, din alta. Mănâncă amândoi cu poftă, mă sărută cu drag , iar Dărioasa mea îmi recită cu elan : Sărmâna pentru masă / C-a fost bună și gustoasă / Și bucătăreasa frumoasă. Ursul meu drag mă strânge tare în brațe după ce îți ia pachetul la serviciu și-mi mulțumește cu privirea aia a lui tare blândă.

Ei sunt puterea mea  în a-mi găsi resursele atunci când mă apuc de gătit și totodată  mama și bunica mea care mi-au fost un model  în viață  în ce privește arta de a mânca, gustul mâncării încât îmi vine greu să mă duc  la magazin să iau niște alimente procesate pentru a le pune apoi  în farfurie. 

De multe ori, suntem atenționați la televizor, în alte mijloace de informare, de către nutriționiști să avem extrem de mare  grijă la alimentația pe care o consumăm noi  dar și  la cea pe care o dăm copiilor noștri să o consume. Nimeni nu-ți arată în schimb ce e în spatele acestui stil de viață: timpul pe care-l investești în a merge să-ți iei produsele cu care gătești,  resursele financiare considerabile  de care trebuie să dispui deoarece o alimentație corectă presupune și alimente de calitate, diversificate luate  de la surse sigure. Pe lângă toate acestea, să nu uităm de munții de energie pe care îi consumi când gătești sau  materia financiară consistentă de care trebuie să dispui  dacă alegi  să mănânci mâncare comandată sau optezi pentru scenariul în care  plătești pe cineva care să-ți gătească acasă. Personal,  mă gândesc serios și la această variantă pe viitor. 

Să nu omitem nici efortul fizic pe care-l depui când pregătești mâncarea, voința, abilitatea de a combina diverse alimente, imaginația de a te gândi la felurile de mâncare pe care vrei să le faci, mormanul de vase,  mizeria din bucătăriile caselor în care se gătește în proporții considerabile.

De aceea, e bine să ne abținem să judecăm mamele sau familiile  care nu reușesc să asigure acea alimentație din cărți deoarece ai nevoie de  extrem de multe resurse pentru a ajunge la acel standard de alimentație.

De multe ori, suntem atenționați la televizor, în alte mijloace de informare, de către nutriționiști să avem extrem de mare  grijă la alimentația pe care o consumăm noi, adulții,   dar și  la cea pe care o dăm copiilor noștri să o consume.
Nimeni nu-ți arată în schimb ce e în spatele acestui stil de viață: timpul pe care-l investești în a merge să-ți iei produsele cu care gătești,  resursele financiare considerabile  de care trebuie să dispui deoarece o alimentație corectă presupune și alimente de calitate, diversificate luate  de la diverse  surse ce respectă anumite standarde.
Pe lângă toate acestea, să nu uităm de munții de energie pe care îi consumi când gătești sau  materia financiară consistentă de care trebuie să dispui  dacă alegi  ca și familie să mănânci mâncare comandată sau optezi pentru scenariul în care  plătești pe cineva care să-ți gătească acasă.
Să nu omitem nici efortul fizic pe care-l depui când pregătești mâncarea, voința, abilitatea de a combina diverse alimente, imaginația de a te gândi la felurile de mâncare pe care vrei să le faci, mormanul de vase,  mizeria din bucătăriile caselor în care se încurajează o alimentație corectă.
De aceea, e bine să ne abținem să judecăm mamele sau familiile  care nu reușesc să asigure acea alimentație din cărți deoarece ai nevoie de  extrem de multe resurse pentru a ajunge la acel standard de alimentație sănătoasă.
Imi exprim totodată respectul față de toate acele femei sau chiar  și bărbați  care contribuie la asigurarea unui echilibru alimentar corespunzător în diverse familii. Empatizez cu ei  profund  mai ales  în momentele în care  cu greu își găsesc resursele , când simt că o iau razna, când au dureri de spate, când  se simt depășiți.
Putere , munți de oameni!
Să avem o săptămână cu o alimentație echilibrată!