Bârlogul meu drag

Locul unde îmi încarc bateriile, unde râd , unde plâng, unde mă joc, unde dansez,  unde dorm și mă simt cel mai bine e casa mea dragă. Bârlogul meu azuriu. Oriunde aș merge, oricât de multe locuri frumoase aș vedea, mereu mi se face dor de căsuța mea luminoasă. Un spațiu mic unde stau de  un an, dar în care se găsesc ascunse  multe bucăți din inima mea. Un loc la care am muncit cot la cot cu ursul meu drag ca să-l  decorăm  modest, pe placul inimii noastre.  Al treilea proiect frumos din viața noastră care ne-a sudat și mai mult relația.

Bucătăria e un spațiu frecvent utilizat. Cu extrem de multă lumină. Cu blat plăcut la vedere. Unde mereu se găsește ceva bun de mâncare.  Un loc drag inimii unde ne adunăm cu toții seara și luăm cina sau servim un mic dejun colorat în weekenduri. Unde mai mereu găsești o floare. Sau o pată de culoare. O ceartă. Sau o împăcare. O melodie faină, un zâmbet. O vorbă bună sau nebună.

Când le pregătesc de haleală urșilor mei mâncăcioși,  îmi salut  cu drag  hortensia de un roz aprins, grâul verzui așezat în ghivecele albe și elegante ce îmbracă frumos pervazul  și  cerul ce se întinde în toată splendoarea lui  dincolo de geamul impunător.

Din bucătărie și de pe terasa deschisă a balconului, am acces  gratuit la răsăriturile spectaculoase. La  un joc de nuanțe pastelate când apune soarele.  La norii pufoși. La furtunile agresive de vară. La viscolurile năprasnice de peste iarnă. La trecerea timpului. La luna ce ne face din când în când cu ochiul în miez de noapte. La zborul  păsărilor călătoare și la împrăștierea norilor după ploaie. 

În timp ce gătesc, obișnuiesc să arunc câte un ochi  la tabloul cu elemente scandinave și la  mesajele frumoase ascunse în el. La fotografiile haioase prinse cu pioneze. La imaginea cu un urs ce cară în spinare o fetiță zglobie spre circ.  

După hortensie, mașina de spălat vase ocupă un loc de cinste. O iubesc, o ador  deoarece  mă ajută să câștig timp prețios pentru câteva pagini de lectură, pentru o doză de socializare cu-al meu om  sau pentru un dans  în living cu Dărioasa mea zâmbicioasă.  Cuptorul vintage îmi prepară bucate delicioase , iar tăblița din dreapta lui e umplută cu desene simpatice făcute de puiul meu drag.  Scaunele din lemn mă duc cu gândul la natură, la simplitate , iar măsuța mică e prilej de socializare și de convivialitate.

Geamul imens de sticlă  pe post de ușă ce separă bucătăria de living e poarta pe unde trece lumina în casă când răsare soarele. Livingul e cald, blând, azuriu. E locul unde petrecem cel mai mult timp. Tabloul ce se întinde pe un perete întreg mă duce cu gândul la tata şi la mama. L-am cumpărat în semn de recunoștință pentru ei căci au contribuit la realizarea visului nostru frumos. A  fost printre primele obiecte cumpărate pentru casă deoarece mi-a oferit motivația și puterea să-mi îndeplinesc câteva obiective pe care mi le-am aşezat pe hârtie în momentul în care am pornit pe drumul decorării unui apartament.  

Tablourile într-o casă au un efect personalizator, sunt ca și luminile, exprimă căldura din inima unui om, gusturile sale artistice, îți dau prilejul să te duci departe cu mintea, să visezi. să speri. Mesajele ce se regăsesc pe un tablou pot fi și ele profunde de aceea mi-am dorit ca în proximitatea canapelei să se regăsească și câteva piese cu ramă din lemn care să mă ducă iarăși  cu gândul la natură, la simplitate, iar mesajele expuse mă definesc pe mine ca și om (Embrace a simple quiet life / Things to remember:  You don't have to be perfect ; Having a bad day is ok ; Small steps are also progress ; Asking for help is strength ; People love and appreciate you).

Un alt element la care am ținut mult să fie de calitate , dar să-mi inspire și ideea de liniște, meditație, calm, a fost canapeaua. Locul la care am visat că voi sta îndelung să mă relaxez, deși nu prea îmi iese  mereu deoarece sunt invitată de cele mai multe ori pe covor în living de a mea odraslă să ne jucăm. Mi-am dorit ca suprafața pe care se doarme să fie comodă încât să avem un somn odihnitor. Pernuțele moi dau și ele o notă de răsfăț locului în care ne reunim seara după muncă sau peste weekenduri când suntem acasă. Sunt mici detalii  care îmbracă frumos un spațiu. Care-mi fac corpul să vibreze de bucurie.  Culoarea canapelei mă revigorează în zilele în care mă simt mai slăbită, mai obosită, mai tristă.  Îmi este suficient să dau la o parte păturicile moi care o protejează și mă simt ca și cum m-aș afunda într-o mare liniștită. Mă hrănesc cu o stare de  zen  și mă invadează un calm deosebit. 

Un alt loc extrem de valoros inimii mele e covorul, spațiul unde am la activ sute de ore de joacă , care a adăpostit mulți copii, prieteni dragi,   jucării, firimituri și de toate pentru toți. Un loc ce emană o energie tare faină. Obișnuim de cele mai multe ori să ne petrecem serile în living, mai ales cele friguroase și ploioase,   singurul loc  ce e decorat în proporție de 90 la sută.  Spațiul în care ursul meu se adăpostește pe canapea,  Daria poposește pe covor, iar eu stau în  celălalt colțișor din living special amenajat pentru plăcerile mele : cea de a citi, cea de a-mi așterne pe hârtie gândurile și cea de a crea uneori bijuerii.  Cufundată în fotoliul gri , cu picioarele suspendate  pe un scăunel în miniatură, catifelat și fin la atingere , evadez în lumea cărților. Am lângă mine o floare, o pată de culoare,  o veioză caldă. Uneori un ceai, alteori o cafea sau un vin bun.  Deasupra biroului improvizat  sunt aliniate 2 rafturi lungi din lemn dedicate cărților pe care le aleg funcție de timpul pe care-l dețin sau de starea mea de spirit. Tot la acel birou mă conversez cu franțuzii mei  când lucrez de acasă.  Un colț multifuncțional.

Aroma și căldura unui  living sunt date și de fotografiile cu grijă alese care reprezintă rădăcinile mele și ale ursului meu drag , momente dragi cu noi și cu puiul nostru dărios și cadre cu oamenii care dau valoare existenței mele.

Vis-a-vis se află biblioteca cu alte multe cărți dragi inimii și recent invadată de puzzle-urile Dariei.  Mai sus, la loc de cinste, se ascund câteva pahare și un rose aromat pentru serile romantice , pentru momentele în care vreau să mă răsfăț cu ceva bun sau pentru zilele în care avem oaspeți la masă. Nu aștept o ocazie anume, sărbătorile, weekendurile ca să fac asta. Când simt că vreau să am o seară mai frumoasă, mai deosebită, îmi creez un cadru în acest sens. E semn că țin la mine, că mă iubesc și că mă prețuiesc.  Ceșcuțele de cafea în nuanță  turcoise și roz prăfuit stau pitite în bibliotecă şi sunt gazdă prietenoasă, în weekenduri , cafelei caramelizate.  

Nu e un living mare cu mulți mp, dar e un loc ce degajă multă căldură. Care a adăpostit mulți oameni. E ordonat, aerisit și organizat încât fiecare habitant al bârlogului să aibă locșorul lui. Fiecare prieten, chiar dacă pot fi uneori mulți ,  își găsește un loc comod pentru a sta la o vorbă.   

O altă componentă  de mare preț într-o casă este dormitorul. E un loc  ce ar trebui să exprime ideea de pace, de relaxare - spațiul în  care mă odihnesc cel mai bine. Turcoise-ul draperiei  mă invită într-o lume de basm cu liniște. Tabloul amplasat deasupra patului exprimă fluxul unei relații , energia ascunsă în ea și modelarea partenerilor de-a lungul timpului. Pernuțele moi, salteaua pufoasă , scaunul colorat pe post de noptieră sunt câteva detalii  ce mă reprezintă. Alte câteva idei  așteaptă cu nerăbdare la ușa minții să fie implementate pentru a defini în întregime acel spațiu al initimității.  

Când intrăm în camera Dărioasei, ne izbește un contrast vesel : verde / gălbui , iar lumea jocului, a culorilor, a figurinelor, a prințeselor , a fotografiilor  e tare  frumos reprezentată  în spațiul ei. E mândră  din cale afară că are un loc al ei, își  așează lucrurile cum vrea. Se retrage acolo când practică jocurile de rol, când e  supărată, când o enervăm , când e frustrată din tot felul de motive.  În același timp, acel loc al ei o separă de noi, o învață că suntem individualități diferite,  îi oferă un pic de vizibilitate cu privire la simțul responsabilității prin simplul fapt că are datoria din când în când să-și ordoneze camera.
În acest proiect derulat în ultimul an, a fost expusă și la un soi de educație financiară  încercând să-i explicăm  pe înțelesul ei că pentru a avea o casă frumos decorată,  pentru a ne bucura de lucruri noi în jurul nostru, a fost necesar să facem și anumite sacrificii. E un copil tare bun ce s-a descurcat cu brio în tot acest proces. 

Când vreau să mă binedispun, intru la ea în cameră, trag draperiile de un galben turbat  și încep să mă joc. Terapia prin joc e magică. Ne relaxează, ne lasă să ajungem din nou la copilul din noi, ne permite să  ieșim din manta adultului și să intrăm în mintea copilului. Datorită ei, suntem și noi de multe ori copii. Așezați pe covor și pierduți în lumea magică a copilăriei. 

În concluzie, decorarea bârlogului care nu a ajuns încă la final , a fost și este  un proiect greu, dar extrem de drag sufletului. Un proces anevoios uneori, cu provocări și cu un consum mai ridicat de energie interioară alteori, dar frumos. O provocare care ne-a pus la încercare răbdarea, care ne-a modelat autocontrolul, care ne-a readus aminte ce înseamnă munca în echipa și prioritățile în anumite momente ale vieții. La care a meritat să trudim deoarece culegem roade  deosebite atunci când ajungem acasă.
Simt bucurie şi recunoştință! 

Putere și energie în proiectele vieții!