Educația financiară

Educația financiară e un subiect extrem de stufos.  O dobândim de la vârste mici , iar  cei care joacă rolul de părinți au un rol extrem de important în a transmite copiilor   tainele unei responsabilități financiare sănătoase. 

Am fost  întrebată  zilele acestea de ce mi-am luat concediu și stau pur și simplu fără să plec nicăieri. Am răspuns cu sinceritate  că  nu am plecat în vacanță deoarece a trebuit să achităm anul acesta  o serie de costuri ce au venit la pachet cu achiziționarea unei case și cu mobilarea ei în proporție considerabilă. Aceste proiecte au fost destul de ample pentru mine și ursul meu drag, ni le-am asumat cu responsabilitate și pot spune că am întâmpinat multe provocări, unele ușor digerabile, altele mai consistente. Unele mai previzibile, altele mai imprevizibile. Partea pozitivă din toată această ecuație e că am  învățat tare multe despre educația financiară.  Am fost de asemenea înzestrată cu o bucurie  intensă  simțind cum  fiecare lucru pe care punem mâna e rod al muncii noastre.  Bucăți din sufletele noastre se regăsesc prin colțișoarele din bârlog. 

Faptul că nu mi-am plănuit o vacanță sau că nu am plecat  decât vreo 3 zile,  nu m-a împiedicat să zic stop la orice activitate corporatistă pentru a mă odihni. Pentru a ieși din rutina cotidiană și  din ritmul alert.  Mă respect, îmi iubesc corpul  și mintea  și  mărturisesc că pot face multe lucruri fără a avea parte propriu-zis de o vacanță.  Sunt multe bucurii mici pe lumea asta mare la care poate ajunge fiecare om dacă e conștient de ele și nu avem nevoie numai de vacanțe pentru a ne înfrupta din ele.

Nu neg că mai intru uneori în butoiul tristeții, al melancoliei , al frustrărilor, al  plictiselii, al neputinței auzind în dreapta și în stânga vorbindu-se despre vacanțe, vizualizând pe rețelele de socializare peisaje de vis, zâmbete și distracție.  Trebuind să-i răspund odraslei mele dragi de ce nu merge și ea la mare sau la munte  mai multe zile.

Vacanțele sunt minunate, sunt balsam pentru inimă și ani la rând înainte de a  o avea pe Daria, am hoinărit ca nebunii. Cu siguranță vom reveni în breasla călătorilor pasionați căci ele  ne îmbogățesc spiritual, ne luminează inimile. Visez uneori cu ochii deschiși  cum umblu haihui vreo 10 zile prin locuri frumoase. Și mă las răsfățată. Iar inima mi-e dezmierdată.  

În momentul în care simt că pășesc către ape mai tulburi, apelez la logică și la autocontrol și-mi reamintesc de ce  nu a fost posibil să-mi plănuiesc anul acesta un concediu. Invit răbdarea în viața mea și am încredere că voi trece cu bine și de aceste provocări. Dorința de a avea un colțișor al meu,  simțul apartenenței unei comunități, bucuria de a oferi copilului o stabilitate,  plăcerea de a-mi decora căsuța  după simțul meu estetic mi-au ghidat inima și mintea în ultimii doi ani. Am mai învățat că,  deși uneori ne dorim să le cuprindem pe toate, trebuie să mai  mergem după priorități și  după venituri.  După asumări. 

Definesc educația financiară drept responsabilitatea individului  de a-și achita toate îndatoririle , de a-și îndeplini dorințele fără a avea credite peste credite, carduri și tot felul de portițe la care putem apela pentru a ne  face  poftele. Totodată, consider că un om  care are o educație financiară zdravănă  e cel care știe  pe ce i se duc veniturile lunar. Când luăm anumite decizii cu privire la locuința pe care ne-o cumpărăm, la mașina pe care o visăm, la numărul de copii pe care ni-i dorim,  la serviciile de sănătate pentru care optăm, la educația pe care vrem să o dăm copiilor noștri,  la activitățile culturale și sociale pe care le preferăm,  la alimentația pe care ne-o aprovizionăm, la garderoba pe care ne-o însușim, la vacanțele pe care ni le organizăm, ar fi bine ca dorințele noastre să fie în conformitate cu veniturile noastre. Dacă nu există un echilibru între ele, trebuie să reajustăm veniturile, să ne reprofilăm,  să punem niște limite în anumite direcții  și să ne gândim ce am putea face în acest sens pentru a ne fi mai bine și pentru a ajunge la o relație de proporționalitate.
Nu trebuie să uităm că mai sunt și scenariile în care educația financiară ne poate fi spulberată în întregime de veniturile mici , de grupa de meserii din care facem parte, de nivelul salarial,  de economia bolnăvicioasă a unei țări, de familiile în care ne naștem, de diverse boli ce necesită costuri mari, de decese, de divorțuri,  de unele proiecte mari în care ne implicăm și aici nu există control exclusiv din partea noastră. Atunci va trebui să ne mărturisim vulnerabilitatea, să ne-o acceptăm și  să ne găsim puterea de a găsi  soluții la poveștile noastre. Să nu ne fie rușine să apelăm la compasiunea celor din familie, la ajutorul statului prin politicile lor sociale,  la sprijinul prietenilor sau  la mulțimile  care pot și vor să contribuie la a da o mână de ajutor semenilor. 

Un om cu educație financiară, funcție bineînțeles de posibilități și de venituri,  ar trebui să-și  pună lunar și ceva deoparte oricât de infimă ar fi suma. Nu vreau să judec pe nimeni, nu vreau să dau sfaturi căci și eu am avut și încă mai am  lacune la acest capitol, dar cred cu tărie că veniturile trebuie să fie cât de cât direct proporționale cu  dorințele. Cu deciziile luate zilnic.  Să fim realiști și să ne ajustăm proiectele personale raportându-ne la venituri e o mare realizare.  Asta bineînțeles dacă nu avem și alte surse de venit care ne vin lunar fără prea multe eforturi. Aici intervine loteria vieții. Unii au mai mult, alții mai puțin. 

Privind către copilărie, recunosc că am crescut într-o famile cu un simț  ascuțit al responsabilității financiare în care mama și tata mereu discutau deschis  problemele mari și luau împreună deciziile ce implicau banii.  Fiecare avea lista lui de taskuri când luau salariile. Au fost și ei ajutați uneori de bunici , dar  multe lucruri pe care le-au făcut au fost realizate din venituri proprii și bineînțeles din diversele împrumuturi la care mulți oameni apelează pentru proiectele mai mari.  Le sunt profund recunoscătoare căci au investit tare mult în educația noastră , a mea și a fratelui meu cu sacrificii destul de mari în anumite perioade ale vieții. 

Așa cum am învățat de la ei că unele lucruri se pot  face cu răbdare, cu trudă , responsabilitate, sinceritate între membrii familiei , așa încerc și eu să-mi cresc copilul. Îmi doresc să-mi ajut puiul  să aibă o temelie financiară sănătoasă.  Nu-i luăm la orice oră  tot ce își dorește explicându-i de ce uneori îi luăm și alteori  spunem pas. Am observat că de multe ori  se activează comportamentele compensatorii luându-le copiilor noștri extrem de multe lucruri deoarece ne simțim vinovați că nu petrecem mult timp cu ei sau nu știm efectiv cum să umplem acel timp în preajma lor. 

Educația financiară  pe care o preluăm pe umeri inconștient poate fi dusă  mai departe și în relația de cuplu. De multe ori, oamenii ajung la conflicte interioare puternice din cauza comportamentelor financiare diferite. Aici intervine comunicarea și exprimarea fiecărui punct de vedere pentru a ajunge la un consens deoarece din păcate am întâlnit mulți oameni care ajung frecvent la certuri din cauza banilor. Alții merg și către separare deoarece sunt discrepanțe mari între ei - unul sau altul  riscând să rămână cu furii puternice și traume de natură financiară.

Mi-ar plăcea ca ai noștri copii să aibă parte de educație financiară încă din grădinițe și școli , iar noi ca și adulți să-i responsabilizăm la acest capitol deoarece echilibrul unui om în viață se leagă și de acest topic. 

Săptămână cu vacanțe frumoase și finanțe sănătoase!