Lumea dorințelor

Sunt tare minunate zilele în care visele mari devin realitate. Când dorințele îți sunt îndeplinite. Când în trecutul îndepărtat  vizualizai ceva, iar  în prezent , acel ceva e real. E palpabil.    Bucuria e și mai mare când așteptările tale prind contur și tot acest proces  e rezultatul muncii tale. Când  tu ca și om realizezi ceva prin  forțe proprii. Dar și cu ajutorul  oamenilor din viața ta care  contribuie la creionarea  poveștii tale. Care sunt lângă tine cu o vorbă bună  sau cu diverse daruri minunate. E un schimb magic de energie pozitivă deoarece  ei te ajută și se bucură de bucuria ta.  Bucuria ta se  împrăștie în univers. Și apoi ți se întoarce înmiit. 

E vital ca în astfel de momente  să poposim un pic în acea stare de beatitudine. De recunoștință. Să pășim în lumea dorințelor împlinite. Să simțim mirosul  dorințelor atinse.  Să nu trecem imediat la următoarele ținte.  Să fim bucuroși  de atingerea unui țel deoarece acel scop  poate fi uneori greu de atins.
Poți trece printr-un proces anevoios un interval îndelung de timp , prin zile bune și nebune , cu urcușuri și căderi, cu oprimism sau pesimism, prin sacrificii, prin momente de cumpănă. Te poți reconfigura, modela ca și personalitate. În bine sau în rău.  Dar asta e partea frumoasă cât  și provocarea conceptului - faci ceva prin forțe proprii. E foarte important să-ți însușești o dorință cu drag, cu iubire, cu dorință. Nu cu  frustrare, furie, răutate sau invidie.
Dacă ai primi totul de-a gata, valoarea eforturilor depuse nu ar fi la fel de semnificativă. Nu ai mai aduna esență și experiență în cartea vieții tale. Nu ai mai judeca atât de ușor dreapta și stânga ta. Ai împrăștia mai multă toleranță în jurul tău. Ai fi mai empatic cu nația umană.

Mi-am integrat și eu acest concept în ultimii doi ani și recunosc că a fost și încă este  o experiență de viață interesantă. Cu lumină, umbră și întuneric. Cu soare și ploaie. Cu lacrimi și veselie. Pornești la drum cu multă încredere, cu ambiții mari, cu planuri mărețe, dar pe acea cărare te mai  poticnești de piatra imprevizibilului. De răutăți sau de judecăți. Te mai oprești. Te mai rănești. Dar reușești să te  ridici. Și iarăși pornești la drum. Alergi, obosești, dar te îndrepți cu încredere către  capătul acelui drum. 

Viața îți mai dă și doze mari de imprevizibil și atunci înveți ce înseamnă să lași garda controlului jos, să găsești soluții, să gestionezi cu rațiune, cu acceptare sau cu simțire unele lucruri. Să stai în acele cotloane care te fac să te simți vulnerabil. Să vorbești deschis despre ele. Să nu-ți fie rușine.

Tot pe aces drum, am învățat ce este răbdarea , un concept care nu-mi era deloc familiar. Voiam de multe ori ca totul să  fie de-a gata. Să bat din palme și să curgă cu dorințe împlinite. Așa am și  fost crescută. Multe mi-au fost date pe tavă. Dar viața te mai învârte și poți ajunge la un punct în care te mai cizelezi. Muști mai apăsat din această  virtute a răbdării.  Îi simți gustul și-ți dorești să fie mai prezentă în alimentația ta zilnică. Chiar dacă uneori o digeri mai greu. Sau alteori , vrei să o scoți integral din meniul tău zilnic. 

Mai înveți că mâna de oameni care îți este aproape în momentul în care tu  ai de parcurs acel drum anevoios în atingerea unei dorințe e balsam pentru suflet. Harul exprimării și al ascultării ne colorează viețile deoarece suntem oameni, nu roboți. Iar oamenii își exprimă, dacă au cui, vulnerabilitățile, tristețile, bucuriile, iar după ce scapă de unele poveri de pe suflet, mintea le e mai limpede și găsesc soluții pentru a parcurge cursa  la care s-au înscris. 

Pe lângă toate astea, îți dai seamă că ai mai și greșit pe parcursul acestor planuri mărețe. Greșeala  umană face parte din viață și e important să învățăm din ea. Să nu repetăm aceleași greșeli de mai multe ori. Sau poate să ne lăsăm să greșim de mai multe ori căci de asta avem nevoie ca să devenim mai echilibrați.
De cealaltă parte a baricadei, sunt și dorințele neîndeplinite.    Ține de noi să ne integrăm  acest doliu al dorințelor neîmplinite căci uneori , oricâte am face, am vrea, am încerca, am lupta, pur și simplu unele dorințe  rămân pe fundul apei. Mor sau  se dau uitării. Nu avem explicații concrete. Nici puterea fizică și psihică  să luptăm pentru îndeplinirea lor. În acele momente de răscruce, ar fi bine  să conștientizăm că universul nu e mereu logic în felul în care se rotește. 

Concluzia monologului matinal este că devii un om mai plin de esență când reușești să treci cu bine prin diverse experiențe ale vieții cu scopul de a-ți  îndeplini o dorință.  Mai înțelept, mai plin de sevă, mai temperat.  Mai uman și mai curajos atunci când accepți că nu toate dorințele sunt îndeplinibile.

Zi bună cu o desagă plină  de dorințe. Cu recunoștință și bucurie când dorințele ni se îndeplinesc. Cu acceptare și iertare când ele nu se îndeplinesc.