Despre echilibristică și asumări

Cred cu tărie că darul cel mai de preț în viața unui om e să ajungă la un  oarecare echilibru. Echilibrul e muncă  de cursă lungă şi se clădește sau se  distruge  pe baza  diverselor decizii pe care le luăm de-a lungul vieții. Pe baza experiențelor, evenimentelor cu care ne confruntăm, unele mai previzibile, altele  mai imprevizibile, unele mai vesele, altele  mai triste. Au o influență majoră  în schițarea  lui și cultura, societatea în care ne naștem, cei care ne cresc,  educația, tipul de temperament , mediul în care profesăm,  dar și un pic de mister împroșcat în universul ăsta mare. 

Consider, cu riscul de a fi subiectivă, că oamenii echilibrați sunt și oamenii asumați. Sunt luminoși și senini. Se cunosc pe ei înșiși destul de bine. Au lucrat mult cu ei  și au învățat să se accepte.   Cu bune și cu rele. Se mai dezbracă de haina perfecțiunii. De cea a ipocriziei. Nu mai apelează la comparații, la invidie și la competitivitate. Sunt cei care  te privesc în ochi și spun într-un mod sincer  de ce fac un lucru sau altul.  Te refuză frumos și argumentat când  e cazul.  Sunt sinceri și fără interese suplimentare.   Își exprimă autentic punctul de vedere, cu tristețe sau cu nostalgie , cu bucurie sau cu mândrie și-și asumă vertical  pozițiie în care sunt. Se lasă să fie vulnerabili şi nu le e ruşine de asta. 

E o calitate mare să fii un om  asumat.    Aud frecvent în jurul meu oameni care se plâng mult și spun că ar vrea să aibă mai mult timp liber, să muncească mai puțin, să aibă relații mai bune cu prietenii, cu familia, cu copiii, să aibă joburi cu un nivel de dificultate mai scăzut, să se implice într-o relație, să fie mai sănătoși, dar în schimb merg către poziții mai solicitante, stau mai multe ore peste program, muncesc mai mult,   se implică în  mai multe. Au grijă mai puțină de ei. De corp, de suflet.  Practica  le contrazice teoria.  Alții care vor să câștige mult, dar nu sunt dispuși să facă  diverse sacrificii personale și să-și asume responsabilități multiple la locul de muncă  sau în propiul business.  Sunt și oamenii pur și simplu pasionați de ceea ce fac și recunosc deschis asta. Chiar dacă o fac în detrimentul altor planuri. Chiar dacă muncesc foarte mult, se vede o sclipire în  ochii lor când vorbesc despre ceea ce fac.  Care uită să-și ia pauza de masă. Dar care  vorbesc sincer despre aceste aspecte, fără ocolișuri și își consumă resursele de energie  într-un mod asumat.  Dar şi oameni care vor să aibă mai mult timp personal pentru ei, pentru alții dragi lor, pentru activitățile de care sunt pasionați  și astfel merg către domenii, joburi mai puțin solicitante și o fac tot asumat.  

Un lucru e cert, suntem unici ca și ființe umane, drept urmare și echilibul poate lua forme infinite.  Echilibrul poate trece și el prin perioade de dezechilibru. În  roata vieții, ar fi minunat să  luăm câte o pauză și să ne  întrebăm ce ne face pe noi bucuroși, ce e absolut elementar să îndeplinim indiferent de dorințele noastre în x moment al existenței noastre, cine suntem și ce vrem. Să ne asumăm ceea ce suntem. Să ne întrebăm dacă suntem autentici.   Să știm ce ne  înveselește și ce ne întristează  , să fim mulțumiți de noi înşine deoarece la un moment dat vom muri. Moartea face parte din noi. Nu e viață fără moarte. Și ar fi minunat să  putem mărturisi într-o zi: mi-am trăit viața frumos și nu regret multe lucruri din ea. Viața e tare frumoasă și ar trebui să ne trezim zilnic cu acest gând. 

Echilibristică lină și senină!