Un gând bun, mamă dragă

Afară ninge liniștit. Mă uit la cer și-mi curge o lacrimă.  Închid ochii și mă gândesc la acele mame greu încercate. Mă ia un fior rece. Mă simt atât de vulnerabilă. Și de neputincioasă. Gândul îmi fuge la mamele ce au de dus cruci grele. La mamele abuzate emoțional sau fizic. La cele care au rămas fără mamă  sau  care au fost abandonate sau  respinse de familiile lor şi  trec prin  momente grele. La mamele care au adunat munți de furie și tristețe în inima lor. Aș vrea să  le ofer în dar liniștea cu care ninge afară. E o stare de pace și de calm în acești fulgi de nea care mângâie pământul înghețat.  Inimile lor sunt poate împietrite de durere și de  furie. De necazuri și de frustrări. De izvor necesat de lacrimi. De reproșuri înghițite. De sacrificii tăioase. 

Aș vrea să transform acești fulgi într-o îmbrățișare pentru fiecare dintre aceste femei. Sunteți munți de oameni, femei curajoase! Să nu uitați asta niciodată. Furtunile prin care treceți sau ați trecu vă vor întări sau v-au întărit deja.
Cereți ajutor, vorbiți despre necazurile voastre că atunci când împărtășești o durere, poate sunt șanse să apară și soluțiile la care uneori nu te gândești. Să mai iasă afară furia, tristețea , vinovăția. 

Femei care se acuză că au greșit masiv, femei care s-au aruncat în relații toxice, care au atras situații grele. Dar care primesc o putere infinită de la copiii lor. Care devin mai puternice prin natura experienței prin care trec.  Care nu trebuie să uite niciodată că există un ajutor în acest univers și trebuie neapărat să-l caute ca să fie mai bine cu ele. Ca să fie sănătoase pentru ai lor copii. Femei care trebuie să lase din măști și să recunoască că le e greu, că au greșit, că sunt într-o situație ce pare în prezent atât de încâlcită încât mintea le-o ia razna.
În astfel de momente de plâns și de inimă îndurerată,  le-aș sfătui să se așeze seara lângă îngerașii lor și să-i strângă tare în brațe. Energia dată de un copil poate fi fascinant de mare. Privirea unui copil, sărutarea, mângâierea, zâmbetul pot fi resurse pentru acele femei. Curajul lor de a se deschide poate face minuni. Optimismul și rezistența în fața acestor situații și încrederea că vor ieși din cumpăna în care sunt. Poate nu vor ieși azi, mâine, peste o lună, două,  trei. Un an sau doi. Dar vor ieși. Situația lor actuală nu va fi permanentă. Va fi mai bine dacă și ele decid să iasă din cercurile vicioase.  Poate greșesc, poate le judec, poate nu am absolut nicio idee despre suferințele lor,  dar simt nevoie să scriu și să le transmit măcar un gând bun. Deoarece știu sigur că în univers sunt mame tare greu încercate și  societatea nu are pârghii care să le ajute. 

Poate că și noi ar trebui să ne lărgim simțul civic, să transmitem mai activ copiilor noștri dragostea față de aproapele nostru, să fim mai toleranți, să judecăm mai puțin și să ajutăm mai mult societatea  chiar și prin diverse activități de voluntariat.  Politicile sociale și asociațiile care ar putea  să ajute mai mult aceste femei sunt extrem de puțin vizibile și mă doare acest lucru deoarece asta denotă că  nu ne pasă. Că fiecare e interesat de binele lui. Și restul, ce mai contează? Trist, dar adevărat...

Mă uit la fulgii de nea care cad încet și transmit un gând bun de la inimă către inimă. Le strâng în brațe , le privesc în ochi și le spun iarăși că sunt munți de oameni , sunt femei curajoase și că va veni și raza de lumină. Să spere și să creadă. Să ia acțiune și să-și strângă tare copiii în brațe!

Noapte bună, femeie bună!