Povești frumoase cu soacre și nurori

Anul 2018 a fost un an în care am investit extrem de mult în relații . Am petrecut  mai mult timp cu unii oameni din viața mea.  Am mai dat jos din măști. Am mai renunțat la comoditate și la celebra sintagma - sunt cam obosită să ne vedem...Am triat, m-am mai îndepărtat, m-am mai apropiat. M-am întristat. Am conștientizat. Dar  multe luminițe și beculețe , unele mai slabe, altele  mai puternice mi-au fost aprinse acolo în adâncul sufletului. Altele sunt arse și trebuie găsită o cale de a fi reaprinse. Sau nu.

Am înțeles mai bine că Universul lucrează sub diverse forme. Am judecat mai puțin. Am plâns. Am râs. Am îmbrățișat. Am evitat. Am respins. Am fost mai sinceră. Mi-a fost mai frică.  Nu mi-aș fi imaginat vreodata că e unul dintre cele mai dificile lucruri să ajungi la relații sănătoase și sincere. Măcar cu mâna de oameni mai apropiată din viața noastră. Cu prietenii. Cu cel de lângă noi. Cu frații, surorile. Cu ai noștri copii. E al năibii de greu să lucrezi la fiecare dintre ele și poate fi vorba de luni, ani, o viață chiar ca să ai grijă de ele.  Mai e cale lungă în ce mă privește. 

E ca și cum ai avea grijă de corp. De minte , de suflet. Începi  cu pași mici. Cu sinceritate și deschidere. Ajungi și la lucruri dureroase. La proiecții pe care le aveai în ce-l privește pe celălalt. La presiuni și la prejudecăți. La furii și la frustrări. La învinuiri sau la victimizări. 

Stăteam aseară de vorbă cu soacra mea, la un pahar de vin roșu aromat. Era o atmosferă plăcută. O lumină caldă și câteva ore intense de filozofeală. Nu ne-am dat seama când a zburat timpul. Discuții de la filme interesante la povești de viață, de la copilărie la necazuri, de la religie la diverse  vulnerabilități. Mi-am dat seama  că am ajuns să am o relație frumoasă cu ea. Am spart miturile conform cărora nu ar exista relații sincere și sănătoase între soacre și nurori. E o plăcere să o avem oaspete în bârlogul  nostru și am o recunoștință deosebită căci își ia din timpul ei atunci când poate ca să ne dea o mână de  ajutor. Deoarece trăim în niște vremuri în care a oferi ajutor necondiționat e lucru măreț.  

E un om sensibil cu un trecut plin. Cu povești și lecții de viață. Cu bune și cu rele ca noi toți oamenii.
Când investești timp în relații și în contactul uman, devii extrem de câștigat. Ești mai sincer cu acel om. Ajungi la discuții mai profunde. Mai ai temeri, mai resimți rușine, dar înțelegi mai bine cum e el structurat și mai lași garda jos în ce privește judecata. Când nu mai judeci, te simți mai ușor. Resimți frumusețe în suflet. Ai privirea mai sclipitoare. Dormi mai bine. Ești mai sănătos. Mai optimist. Răspândești raze de soare.  Zâmbești. Iubești. 

Dar ca să ajungi la astfel de trăiri, trebuie să ieși din confort , să descurci blocaje, să pui limite, să permiți sensibilității să renască și efectiv să investești timp în relație. Să arunci orgoliul la gunoi. Să fii empatic. Să ai curajul să spui ce simți. Ce te supără. Ce te ajută. Să investești timp în  a petrece timp cu cel cu care vrei să ai o relație.

Relațiile sunt ca diamantele. Și niciodată nu trebuie să pierdem din vedere că necesită șlefuire. Să nu ne însușim la infinit acel suport necondiționat. Nu sunt un bun primit printr-un contract pe viață. Se remodelează. Se transformă. Se aprind sau se sting.

PS - Îmi  lasă gura apă când merg la bucătărie și degust din creierul pane pufos, din șnițelele crocante  și din mâncarea de praz , de o finețe sublimă.
Mulțumesc din inimă, om frumos!

Sursă fotografie-pinterest