Curajul de a cere ajutor

Multe dintre vulnerabilitățile noastre ne vin  din perioada copilăriei și din tot felul de  experiențe prin care am trecut de-a lungul  vieții. Am crescut în sânul unei familii în care nu  prea mi s-a arătat ce înseamnă să ceri ajutor deoarece toate personajele feminine duceau pe umeri multe greutăți. De preferat să faci  tot, dar să faci și bine. Să fii primul fără să te gândești dacă resursele fizice și cele psihice  îți și permit această poziție.  

Devenind părinte, am  cochetat mai mult cu această virtute de a cere ajutor. Un părinte căruia îi este foarte clar că un anumit interval de timp separat de copil este extrem de benefic. Dar cum poți  avea acel timp dacă te simți inconfortabil să ceri ajutor? Sau dacă trebuie să fii extrem de explicit cu persoana căreia îi ceri ajutor? Sau dacă ceri și nu primești?  Sau dacă nu ai resurse financiare să plătești pe cineva care să te ajute?

Virtutea de a cere ajutor se poate extinde și către alte sfere,  job, viața de cuplu când apar provocări, planul personal când simți că te afunzi în diverse stări, etc..

În ultimii ani am conștientizat adânc  că trăim într-o lume egoistă , individualistă și destul de rece. Suntem prizonierii unui ritm alert, fiecare are problemele lui, provocările și greutățile zilnice.  Empatia e scumpă la vedere.  Sacrificiul timpului personal în favoarea celui care are nevoie de ajutor e din ce în ce mai rar. 

În acest sens, dacă stăm cu mâinile încrucișate, suntem copleșiți de rușine și avem impresia că oamenii din jurul nostru ne vor da o mână de ajutor  fără să fie întrebați, ne luăm țeapă. Oamenii care ajută necondiționat nu prea mai există.  În acel moment, avem opțiunea să batem în retragere și să ni se activeze diverse răni, să ne punem măști sociale și să apelăm la  evitare , critică sau la judecată sau să ne dezbrăcăm de măști și să ne arătăm vulnerabili. Să  nu ne mai victimizăm şi să căutăm soluții. Să fim perseverenți și să spunem cu voce tare că avem nevoie de ajutor. Să mai renunțăm la exigențe. Să dăm detalii despre ce înseamnă pentru noi un ajutor.  Să ne plănuim lucrurile pentru a avea parte de acel timp pentru noi înșine în cazul în care vine şi ajutorul.  Să nu ne mai lăsăm duși de val și de iluzii  și să așteptăm diverse întrebări de genul - Dar ai nevoie de ajutor? Cu ce aș putea să te ajut?   Mi-e din ce în ce mai clar că ne îndreptăm spre o societate extrem de individualistă , foarte trasă din toate direcțiile , cu puțin timp pentru noi, darămite să mai sacrificăm din el pentru alții. O societate în care esența relațiilor  se mai evaporă...

Rușinea de a cere ajutor m-a sabotat deseori deoarece mă gândeam prea mult la diverse scenarii înainte să fac acest pas. Frica de a primi un răspuns negativ m-a sabotat și ea deoarece oamenii cărora le ceri ajutor sunt diferiți. Unii mai calzi, alții mai reci. Unii mai disponibili. Alții mai puțin. Dar în prezent,  mi-e foarte clar că atunci când cerem , putem primi un răspuns pozitiv cât şi unul negativ. E minunat când spargi gheața și prinzi curaj să ceri ajutor. În ultimele luni, am practicat des acest exercițiu și sunt recunoscătoare acelor persoane care și-au sacrificat din timpul lor și m-au ajutat. Ajutorul lor m-a mai întărit fizic, a dat naștere unor resurse suplimentare de răbdare și de echilibru. Cât trăim, învățăm. 

Am mai rămas și cu urme de dezamăgire deoarece uneori exprimi clar că ai avea nevoie de ajutor și celălalt  în care-ți pui bazele încrederii este prea prins în pânza activităților solicitante  zilnice. Dar  și astfel de experiențe mă învață că fiecare om e diferit și vine cu zestrea lui interioară. Mă învață să-i accept așa cum sunt ei şi să mai renunț la proiecțiile mele idealiste. Viața e complexă şi de-a lungul ei , se mai cern oamenii. Experiențele, lecțiile pe care ni le primim. 

Zi cu soare și culoare!