Să trăim , să-nflorim!

E înnorat afară și o stare de somnolență  apăsătoare îmi dă târcoale în ultimele zile. Mă mișc greoi, apatia mă trage de  mânecă, capul îmi vâjâie. Simt furnicături și amețeli. Aerul e rece și cerul este întunecat. Sunt un om al soarelui și vremea gri nu mă ajută prea mult.  Nopțile au fost  și ele albe în ultimele două zile  pe un acompaniament de  sesiuni febrile intense ale odraslei. 

Mă așez pe canapea și-mi spun că vor trece și aceste zile. Fac parte din viață. Iar viața nu e mereu pufoasă. Pe fundalul  unui interior vulnerabil, îmi aduc aminte de senzațiile frumoase și intense de la începuturile relației cu ursul meu drag.   Dar și de momentele critice ale relației.
Acum vreo 9 ani, prin noiembrie ne  dădeam întâlnire în diverse locuri din București, ne plimbam, mergeam deseori să dansăm  și mă conducea acasă.  Emoții mari, nesiguranță, euforie totală. Munceam ca nebuna în acea perioadă și dragul meu urs mă aștepta cu mâncare şi buchete frumoase de flori în fața clădirii. Avea grijă de mine. Era respectuos și avea simțul umorului. Avea și încă mai are un dar înnăscut de a combina florile. Ne plimbam mult, ne uitam îndelung unul la altul. Avea  și încă mai are ochii frumoși. Era și încă mai este  un băiat tare sensibil. Eu , o fată sălbatică emoțional  îmblânzită de un băiat romantic.  Îndrăgosteala ca la carte. 

E interesant cum la început te cuprinde îndrăgosteala  și te poate ține de la câteva zile , săptămâni , luni până când faci pasul cel mare și te muți - fie el la ea , fie ea la el. Fie amândoi într-un loc nou.  Dragostea se mai risipește când stai zilnic cu acel om și treci la următoarele nivele : atracție, rutină, plăcere, nervi, plictiseală, diferențe, fixații. 1 an, 2, 3, 4, etc.  faci ce-ți taie mintea. Sau inima.  Nu ai griji, nu ai stres și profiți maxim de relație.  Noi am călătorit mult în primii ani. Avem un geamantan mare de amintiri din locuri dragi inimii. 

Treptat apar apoi și alte etape într-o relație,  asta dacă și membrii ei dau semne că vor altceva. După ce se mai sting entuziasmul, îndrăgostirea, punerea pe un piedestal a unuia sau a altuia, începi să mai sapi  și conștientizezi mai clar ce-ți place sau nu la celălalt. Mai apar  evenimente  imprevizibile aruncate  de viață, asupra cărora nu ai mereu control. Mai apar tensiuni, mai apar momente de rutină. Mai trebuie să înveți să negociezi sau poate să te anulezi de tot  în anumite situații ca să-ți reziste povestea.  Relații și modele de supraviețuire. Multe dintre relații funcționează clar inconștient  după principiul  relațiilor  părinților...Dacă nu conștientizăm, mergem după niște tipare. Unele mai sănătoase, altele mai toxice.

Etapa următoare în relația mea dragă a fost proiectul nunta. Eu am fost speriată mult timp de acest gând de a mă căsători, dar ursul meu drag și-a dorit acest lucru și absolut din senin m-a cerut în căsătorie. Eram atât de  înghețată de acest pas încât am avut nevoie de câteva luni bune ca să diger acel  moment nou din viața mea. El a avut răbdare cu mine, nu m-a bruscat și acest lucru m-a ajutat să-mi dau seama că da, vreau să pornim la drum împreună. El a înțeles că nu am avut modele de relații foarte sănătoase în copilăria mea și  mi-a fost aproape în acel blocaj.   Și uite așa,  am mai coborât din stările euforice și a trebuit să gestionăm împreună  primul nostru an de cumpănă în sensul că atunci când îți faci nunta din resurse proprii și ai și așteptări înalte, pot  apărea multe conflicte. Fiecare își dorește ceva . Sau așa ar fi sănătos. Ca ambii să-și asculte doleanțele.  Apar dorințe, proiecții,  negocieri în familie , deci automat organizarea unei nunți e clar piatră de încercare pentru un cuplu. Și pentru noi a fost. Dar am trecut cu bine și apoi au urmat iarăși  momente de relaxare și de revenire la călătoriile nostre modeste. 

De-a lungul acestor ani, buna noastră dispoziție, sinceritatea,  zâmbetele,  o îmbinare  între calmul lui și exploziile mele,  între   sensibilitatea lui și  organizarea mea minuțioasă,   între bunătatea lui înnăscută și spiritul meu critic, între plăcerea mea de a vorbi și tăcerea lui,  energia de ambele părți,  defectele ce ne-au completat relația,  timiditatea , ironiile, simțul umorului,  puterea de a ierta  și comunicarea constantă au solidificat relația. 

Au mai trecut 2 ani de la căsătorie și ne doream  ceva mai mult. Din fericire, am simțit amândoi că  din 2 , voiam să devenim 3. Sunt multe cazuri în care unul își dorește foarte mult un copil și celălalt nu e încă pregătit , iar o presiune prea mare  poate dezbina cu brio o relație. De aceea cred că e important  ca ambii membri ai unei relații să fie relativ pe aceeași lungime de undă în ce privește ideea de a avea un copil.
De trei ani și ceva experimentăm rolurile de părinți și cuplul nostru s-a reconfigurat complet.  Ce-i drept , pe lângă nașterea unui copil, am mai avut parte de o depresie grea, de  moarte fulger a tatălui, de un moment de cumpănă în cuplu  și de proiectul de achiziție a unei case. Niște ani grei pentru relație. Au fost furtuni mari în bârlog, pietre dure de încercare ce au adus cu sine la schimbarea unor roluri în interiorul cuplului.
Trag linie la tot ceea ce a fost și cred  cu tărie că aceste încercări , cel puțin în cazul nostru, au solidificat extrem de mult cuplul. Mai sunt urme de ploaie, de nori, de regrete pe anumite planuri, dar suferința și greutățile cresc considerabil calitatea unei relații şi frumusețea ei. Ce ne vom dori pese 5 - 10 - 15 - 20 ani? Vom trăi și vom vedea...  

Nu mai suntem oamenii de la începutul relației, nu mai petrecem atât de mult timp împreună , nu mai  e acea giugiuleală incipientă , dar partea frumoasă e că nu ne-am pierdut romantismul, respectul, simțul umorului, energia. Nu ne-am pierdut interesul unul față de celălalt. Am învățat să comunicăm mai bine, să   fim mai empatici, să avem grijă unul de celălalt în zilele mai grele ale unuia sau ale altuia. Am învățat că discuțiile în contradictoriu   sunt sănătoase de multe ori deoarece mai scot balastul din noi. Am învățat că e bine să comunici deschis cât mai mult atunci când ești calm  și să  spui sincer ce nu-ți convine că așa-l ajuți și pe celălalt să evolueze și să crească în relație.   Am învățat că a vrea să petreci timp fără ca celălalt să fie mereu în preajmă poate spori misterul unei relații. Am învățat că erotismul dintr-o relație se poate stinge dacă nu dispui de multă imaginație și disponibilitate în acest sens.  Am învățat că dependența în doze mari - unul față de celălalt - poate sugruma relația.
Am învățat multe și un lucru e sigur - trăim   într-o societate în care absolut nimeni nu-ți poate garanta că peste un an, doi, nouă vei mai fi alături de acea persoană. Doar de noi depinde acest lucru. Și de viață și-ale ei taine. Și de univers.

Mai avem de învățat că celălalt nu e sensul nostru în viață . 

Să ne cinstim , ursul meu drag! Să fim sănătoși și voioși!