Să nu ne-ngropăm nevoile
În primul an de creştere a copilului , recunosc că nu prea mai ştiam care sunt nevoile mele deoarece în primele luni mă izbise o depresie zdravănă. Depresia de după naştere.
Apoi , timp de un an nu prea am ştiut ce-i somnul nocturn deoarece odrasla a fost tare mâncăcioasă şi din 2 în 3 ore, eram la datorie. Corpul meu luase proporții deoarece dulciurile mă mențineau trează ziua.
Mă apropiam de vârsta de doi ani ai copilului şi nevoile mele începeau să-şi ceară drepturile. Nevoia de a mai da jos din kilograme . Zis şi făcut. Rina m-a ajutat în acest sens.
Nevoia de a mă îngriji mai mult. De a fi o femeie frumoasă.
Nevoia de a mă îngriji mai mult. De a fi o femeie frumoasă.
Nevoia de multă interacțiune socială deoarece rolul de mamă cu drepturi depline te cam rupe de social. Întoarcerea la muncă mi-a prins tare bine chiar dacă a fost un proces anevoios cu scenarii interesante seara când reveneam acasă.
Serile dedicate diverselor ieşiri au fost şi ele binevenite. Alte discuții , alt dezbateri dintr-o sferă exterioară parentingului.
Mă îndreptam spre vârsta de 3 ani ai copilului şi deja mă simțeam individ de sine stătător care nu se identifica complet cu rolul de mamă. A fost un an revelator pentru mine deoarece am redescoperit pofta puternică de a citi , plăcerea de a scrie, dorința de a crea , obiceiul de a merge pe jos câte o oră pe zi . De a lua masa în oraș singură din când în când, de a merge la Carusel, un loc tare drag inimii unde mă las pierdută printre zecile de cărți. De a merge la coafor și de a mă răsfăța. De a-mi găsi timp pentru a mă întâlni periodic cu oameni care mă inspiră.
Un ritual lunar care îmi face o deosebită plăcere este cel de a merge la unghii. E un moment pe care îl aştept cu mare drag. Gabi , fata care face minuni cu unghiuțele mele minuscule lucrează cu grijă, minuțiozitate și pasiune. Mă încarcă pozitiv. Mă simt bine când fac ceva pentru mine. Când am grijă de mine. Rădem, glumim , iar acest moment cu mine și pentru mine mă încarcă enorm. Ajung acasă si simt că pot muta munții din loc. Am mai multă răbdare cu copilul, sunt mai empatică și mai drăgăstoasă cu ursul meu drag.
O gură de aer proaspăt îmi face tare bine. Mă menține pe linia de plutire deoarece uneori mi-e tare greu să-mi păstrez răbdarea, să mă organizez cu toate. Rutina de zi cu zi e uneori covărșitoare și toate acțiunile pe care trebuie să le desfășor sunt multe la număr. De aceea, aceste nevoi ale mele, diferite de nevoile copilului mă ajută să mă reîncarc , să mă reconectez la sinele meu, să fiu un om mai bun și să-mi alimentez sufletul cu un izvor de energie caldă. În zilele mai dificile, mă uit în agendă și fac loc unei nevoi care să-mi readucă în peisaj puterea și entuziasmul zilnic.
Mi-ar plăcea ca mamele din acest univers să nu uite de nevoile lor individuale, deși trebuie să conștientizăm că fără un ajutor primit , e mai greu să ni le îndeplinim. Uneori, noi suntem responsabile să cerem ajutor când considerăm că avem nevoie deoarece trăim într-o lume în care rar mai primești fără să ceri. Fiecare e cu viața lui, rolurile cotidiene așa că ne trebuie o doză de curaj și de încredere în noi înșine ca să cerem ajutor pentru a ne dedica nevoilor noastre.
Zi cu iubire și gânduri bune, mamă drăgăstoasă și femeie frumoasă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu