Ei se oglindesc în noi


Am avut parte de o zi în care s-a produs un declick puternic după multă reziliență picurată în bârlog la capitolul   îmbrăcat odrasla dimineața. Diminețile mele sunt atât de alerte și pe fugă și recunosc că de când a început grădiniță nu am ajuns încă la o rutină constantă deoarece intervin pauzele și bolile  care mă cam faultează și mă scot din ritm. Mai auzeam în trecut mămici care erau stoarse de energie de această provocare că al lor copil acceptă foarte greu să se îmbrace sau să fie îmbrăcat dar nu mă gândeam că poate fi un subiect atât de interesant și mai ales ce se ascunde în spatele lui.
M-a cam lăsat și pe mine  răbdarea în  ritualul de echipare a odraslei în ultimele 2  luni deoarece nu reușeam să înțeleg   de ce face acest scandal dimineața când își alege cu ce vrea să se îmbrace. Și e vorba de un proces riguros din partea ei , format din extrem de multe fixații pe toate planurile - șosetele să fie de o anumită culoare, să nu apară în peisaj pantaloni bufanți sau plușați,  de preferat colanții sau dressurile că pliurile o jenează... încălțările  să fie strălucitoare, blănița - substituent al gecilor -  să fie prezentă la toate ținutele,  mânecile să fie suflecate , de pulovere nici să nu pomenim. Brățara să nu fie omisă.
Nu e ceva atât de grav, dar aceste scenete matinale cu anumite  limite ferme  de aplicat din partea mea plus respectarea orei de ieșit din casă pentru a nu întârzia  mă consumă mult și  uneori parcă simt că-mi fuge pământul de sub picioare deoarece  mă enervez tare.
Nici inspiratul sau expiratul nu mă mai scot din impas, dar din fericire clickul revelator de  astăzi m-a ajutat să conștientizez  de ce cred eu că  odrasla mea dărioasă se comportă astfel.  Începe să se oglindească în mine la capitolul vestimentație deoarece și eu sunt pretențioasă în a îmbina hainele. Frustrarea îmi  vine și din faptul că greșesc că o  împing din spate să ia ce cred eu,   încerc să o controlez deși ea e o persoană de sine stătătoare și  simte nevoia de control la rândul ei.  Totodată, are nevoie de mici acțiuni care să-i crescă stima de sine și să îi dea ei controlul deoarece la grădiniță e un copil  liniștit și ascultător, nu se revoltă, e receptivă și nevoia de control nu prea și-o îndeplinește în acest mediu. Așa că diminețile încărcate în care ea protestează că nu vrea la grădiniță , ritualul  aruncatului cu haine în dreapta și în stânga  traduc acea nevoie de control ce iese la suprafață în cantități mai mari de ceva vreme. Dacă-i observăm pe omuleții ăștia mici, ne calmăm și nu-i bruscăm, lucrurile devin dintr-odată mai clare.
Am stat așa pentru o clipă să mă gândesc că nici eu în realitate  nu agreez orice combinație și indiferent de vremea de afară, de starea de spitit,  acord o atenție deosebită vestimentației. Hainele cu care mă îmbrac, combinațiile, culorile  sunt asociate de fiecare dată în mintea mea înainte să mă îmbrac cu ele.  Exprimă o stare de spirit. Îmi place să combin texturile, materialele și culorile și cu siguranță , Dărioasa mea dragă  a analizat mult timp acest ritual al meu și începe să-și  creioneze propriile preferințe și fixații. Diferența e că eu am  o vârstă , mă pot controla,  combin rapid lucrurile din garderobă și pot să mă îmbrac în trei timpi și trei mișcări. La ea, procesul e mai anevoios deoarece e mititică.   Și  încă la început de drum în materie de combinații.  Nevoia ei de control și acțiunile ce vin în acest sens  alături de minutele ce zboară fulgerător la care se adaugă şi ora fixă la care trebuie să fim la grădiniță , accentul personal pus pe punctualitate mă duc către un creier reptilian și parcă nu reușesc să-mi controlez starea de nervozitate pentru a înțelege mai bine toate aceste aspecte.
Dar simt că am revenit pe drumul cel bun în dimineața asta, explicându-mi aceste comportamente și fiind mai îngăduitoare cu mine și cu ea. Am reușit să înțeleg mai bine această etapă și presimt că liniștea va reveni în  bârlog. Mi-am adus aminte cu tristețe cât de controlată am fost eu şi nu-mi doresc acest lucru şi pentru ea.
Revelația aceasta m-a și întristat deoarece am realizat că  uneori insistam atât de mult să nu opteze pentru o anumită combinație deoarece poate nu-mi plăcea mie, consumam în zadar  energie  (bineînțeles și din raționamente logice deoarece chiar nu poate ieși în dressuri de vară la 7.30 din casă când a scăzut considerabil temperatura afară //  Nu poate să se îmbrace în rochie de vară fără absolut nimic pe deasupra deoarece circulăm și a pied dimineața). Dar pot în schimb să-i respect preferințele și combinațiile și să o ajut să fie mai aproape de ce vrea dacă e posibil  deoarece acest lucru,  la vârsta pe care o are , îi sporește stima de sine.  Aceste elemente aparent lipsite de semnificație o ajută să devină mai sigură pe ea prin simplul fapt că e lăsată să încerce ceva ce a propus ea. Nu mai e atât de controlată.
Mintea , fiind mai limpede și mai liniștită, a găsit și soluția pentru  dressurile mult râvnite dimineața când e ger afară. Am plasat instant  o comandă pentru dressuri din lână, bluză ușoară din același material și colanți la fel pentru ca să o ajut să-şi însuşească combinația ei. Să-i accept ideile , măcar parțial unde nu e posibil total.
Să-i controlăm mai pnuțin şi să-i observăm mai mult ! Să-i mai lăsăm pe ei şi să privim în noi!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A lucra de acasă - beneficii & dezavantaje

Educația alimentară din bârlog

Pasiunea pentru contactul uman