De unde vine puterea?

Eu și ursul meu drag muncim cot la cot să creștem cum putem noi mai bine odrasla.
Și să nu uităm de noi.  Sunt zile mai bune, zile mai nebune. Zile mai grele, zile mai ușoare. Zile cu oboseală, zile cu nervi. Zile cu zâmbete, zile cu soare. Zile albe. Zile negre. Trecem prin toate stările posibile deoarece a crește un copil e poate cel mai greu lucru din acest univers.   Paradoxal, e greu , dar și tare frumos. 

Cum îmi încarc bateriile? Cu iubire, pupici și îmbrățișări. Momentul cel mai fain de peste zi e când se trezește odrasla și vine la mine  buhăită de somn și mă ia în brațe. Bună dimineața , mami!  Sau seara când deschid ușa și îmi sare în brațe mărturisindu-mi ferm; Mami - mi-a fost tare dor de tine. Eu te iubesc, să știi. Sau  la culcare când se pitește lângă mine și-mi cere să-i  car inima în buzunar.  Sunt niște elemente simple, dar pline de esență care-mi dau doze considerabile de energie. Care mă  încarcă cu iubire, recunoștință. 

Iubirea aceasta necondiționată pe care o simt, casa  uneori întoarsă cu fundul în sus,  dansurile pe covor, țipetele, râsetele,  gurmanderia din bârlog, joaca multă,  haosul , dozele mari de imprevizibilitatea , sesiunile de boli , dumele rostite frecvent, întrebările comice, poveștile la ceas de seară, fața răvășită de dimineață, părul vâlvoi, petele de mâncare de pe haine.  Toate aceste elemente mici și mari mă fac să trăiesc intens. Nu mă plictisesc și nu trăiesc în nuanțe gri. Culoarea e  în floarea. 

Un alt lucru care îmi dă putere  în tot acest periplu este momentul meu de dimineață când casa este invadată de lumină și-mi savurez cafeaua în liniște. Ursul meu drag e pe fundal și punem amândoi țara la cale.   Mă uit la cer și simt cum fiecare firicel din corp vibrează de energie. Sunt conștientă că mă așteaptă o  zi extrem de  plină cu ritualul ducerii la grădiniță , cu ajuns la muncă, cu revenit acasă, jucat, gătit și adormit copilul. Sau cu sesiuni de convalescență  când Dărioasa mea dragă e bolnavă. Sunt multe acțiuni de îndeplinit peste zi, dar când îți acorzi un moment de dimineață și te gândești la simplul fapt că  ce bine că ești, îți dai seama că poți duce multe. Jobul mă ajută mult să ies din sfera câmpului lexical al creșterii copiilor deoarece este un mediu cu oameni fără copii și-mi place maxim deoarece intru în tangență  și cu  alte subiecte de discuții. E un respiro pentru mine, iar francezii mei dragi mă trec  de multe ori prin toate stările. 

Dincolo de toate aceste elemente, nu am renunțat de tot la pasiunile mele -  scrisul , confecționarea de diverse accesorii, lectura. Din când în când , renunț la tot ce trebuie să fac și intru în bula mea de creație sau de lectură . eliberându-mi mintea de tot balastul acumulat. Gândurile sunt în stand-bye și experimentez o stare tare faină când mâna și gândul lucrează în voia lor și inima mi-e invadată de bucurie. Neuronii se regenerează în acele momente și eu sunt tare bine. Circulă  un fel de energie tare faină prin al meu corp.
De asemenea, ritualul de a mă întâlni cu un om care mă inspiră e un alt lucru pe care obișnuiesc să-l fac. Contactul uman, schimbul de energii, discuțiile, dezbaterile, ascultatul sunt mici acțiuni care ne încarcă mai mult decât am crede. Ne ajută să creștem și să ne dezvoltăm empatia și compasiunea.Să înțelege mai bine natura umană. 

Cred cu tărie că e important să nu uităm de noi în rolul de părinte, să ne aducem aminte din când în când ce ne face pe noi fericiți și nu ține de copil. Ce ne umanizează, ce ne aduce satisfacție deoarece e mare  lucru ca al nostru copil să ne vadă că facem lucruri și pentru noi, avem pasiuni.  Când e mic, e uneori anevoios să mai ai și pasiune, mai ales dacă nu ai diverse ajutoare, dar nu e imposibil. O fereastră se găsește. Și ajută pentru o stare de spirit mai bună. Pentru un alt tonus. 

Am fugit să-l salut pe soare ! Putere cu spor și drag să avem!

Sursa fotografie - Pinterest