Cu gândul la voi, părinți schingiuiți pe viață....

-
În anumite momente ale vieții, mi se activează părți din memoria explicită  care dau naștere unor stări interioare tumultoase. Mă cuprind niște trăiri ample  prin rememorarea inconștientă a unor evenimente din societate sau din viața personală. Luna lui octombrie a fost o lună în care ideea morții a fost puternic prezentă acolo în inconștientul meu. În inima mea...
Simptome fizice intense mi-au dat târcoale... Trăiri  dureroase... Mai ales la ceas de seară. Le-am făcut loc, nu mi le-am mai negat,  nu le-am respins, am inspirat , am expirat și le-am acceptat ca atare dându-mi seama că  mare parte din ele vin și din dorul de tata care a murit prea devreme.  Din cauza faptului că moartea este uneori nemiloasă. 
Totodată,  tragedia Colectiv m-a catapultat și  mai aproape de ideea morții . Acum 3 ani, eram mamă de Dărioasă de câteva săptămâni când a primit Dragoș un telefon în miez de noapte să se prezinte la serviciu deoarece avusese loc un incendiu major în București. A stat câteva zile acolo. În acea noapte, m-au cuprins o  tristețe apăsătoare, o panică și o frică care m-au înghețat complet. Stări care au fost stocate în memoria explicită. Am plâns zile bune  și am fost  îngrozită de scenariile în care acei părinți  nu-și vor mai strânge copiii niciodată în brațe. Copii ce au murit în acel infern și nici până în ziua de azi nu au primit niciun răspuns legal. Cine a fost responsabil? De ce nu s-a făcut dreptate? De ce au murit mulți oameni și în spital? De ce se întâmplă aceste nenorociri? De ce ? De ce ? 
Plâng și mă gândesc la voi, părinți schingiuiți pe viață...Trimit în universul ăsta mare o îmbrățișare către toți cei afectați de această tragedie...Timpul va mai vindeca din durere...Putere și curaj, oameni greu încercați de viață!
Mă bag în pat și vreau să visez ceva  frumos. O lume mai normală la noi în țară. Speranța , optimismul și  visele mai rămân căci realitatea mă izbește de multe ori și mă face să mă întreb - ce caut eu aici? De ce? De ce? De ce?

Sursă fotografie - Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A lucra de acasă - beneficii & dezavantaje

-
Imagine
Mă tot pornesc de ceva timp să-mi aștern gândurile în acest spațiu online unde obișnuiam să scriu mai des înainte, dar oboseala cronică cu care m-am pricopsit după anul pandemic a mai diminuat  din păcate dorința de a scrie.  Mă gândesc cu amuzament la faptul că anul trecut, am militat cu ardoare pentru ideea de a avea un număr mai mare de zile în care aș putea lucra de acasă. Și uita așa, acest virus buclucaș mi-a îndeplinit dorința. Aș zice mai degrabă că a împins-o către extreme deoarece   biroul meu s-a mutat acasă  de un an de zile. Ba mai mult ,  am primit și un bonus de toată frumusețea - vreo 10 luni de zile de prestat dublu job  full time:  angajat cu normă înreagă la corporație, concomitent dădacă full time , bucătăreasă, animatoare  a preșcolarei mele  dărioase  pe perioda în care a stat și ea acasă. Noi două amândouă în timpul săptămânii căci ursul nostru bugetar nu a avut parte de luxul muncii în online.  Un an atipic din multe puncte de vedere. Un an în care am albit mai
Citiți mai multe

Pasiunea pentru contactul uman

-
Imagine
Contactul uman ne ajută să ne dezvoltăm empatia. Să ne oglindim în alți oameni. Să ne descoperim mai bine pe noi înșine în diverse ipostaze. Interconectivitatea umană ne încarcă cu multă oxitocină.  Cu bucurie interioară.  Ne umanizează. Ne ajută să judecăm mai puțin. Să înțelegem mai multe procese din societatea în care trăim. Să nu mai fim acaparați de tot felul de  dependențe toxice.  Să  nu mai fim atât  de posesivi. Socializarea ne îmbogățește spiritual. Mai ieșim din această lumea virtuală, din această stare perpetuă de oboseală, de comoditate  prin acest apel la contact uman.  Ne expune la alte moduri de gândire, la alte stiluri  și povești de viață, unele  cu suferință, altele cu  voie bună.   Bunica mea mi-a transmis această dragoste pentru oameni. Când eram mică, mi-aduc aminte că mereu  îi era căsuța plină.  Era punct de întâlnire pentru mulți săteni din Manoleștiul de altădată. Acolo se opreau și preotul, și doctorul și tot felul de oameni care veneau să ia de
Citiți mai multe

Educația alimentară din bârlog

-
Imagine
Recunosc că educația alimentară pe care am primit-o de la bunica mea unde am crescut în primii ani de viață și apoi de la mama care ne gătea zilnic este sfântă pentru mine. Mâncarea la ore exacte, prezența ciorbei în meniurile din bârlog e literă de lege, mixul de legume, fructe , carne, brânzeturi face parte din rutina noastră alimentară zilnică. Recunosc că mai luăm o shaorma de la colț când suntem rupți de oboseală și vrem să mâncăm ceva rapid, că mai degustăm o dată la câteva luni o aripioară cu mult sos de la kfc sau un burger cu invazie de cartofi, că ne răsfățăm cu câte o pizza sau un junk food , dar cu moderație. Taverna din cartier e și ea salvatoare pentru mine în zilele în care rămân fără idei, energie și chef să fac de mâncare, iar băieții de acolo se mișcă rapid și mâncăm ca acasă. Meniurile de la cantină sunt și ele pe lista de soluții în perioadele când chiar vreau să invesctesc timp și către alte activități și nu îmi face plăcere să gătesc. Făcând parte din gașca fe
Citiți mai multe