Dinamica rolurilor în cuplu

Nu mai e niciun secret că a menține în societatea actuală un cuplu sănătos  pe termen lung e o sarcină din ce în ce mai provocatoare. Aparent, multe dintre cuplurile din ziua de azi par a fi  sănătoase și longevive încercând  să joace un scenariu ca din poveștile cu zâne și prinți.  Dar s-ar putea ca basmele să devină povești de groază. Recunosc că și eu m-am mai lăsat păcălită în trecut de relații care păreau atât de închegate cu membri atât de compatibili despre care am auzit ulterior că s-au separat. Ce-i drept suntem și acaparați de această perfecțiune ce trebuie să ne însoțească pe toate planurile. De dorințe mărețe, de  iluzii…De frica de a merge la un specialist atunci când apar probleme în paradis. Și uite așa uităm care e realitatea, mimând zâmbete schimonosite și jucând roluri grele într-o mascaradă socială. Neglijându-ne sinele, călcând în picioare principii,  rătăcind pe drumul vieții. Poposind în relații toxice…

În orice caz, fără urmă de judecată,  fiecare are dreptul să își aleagă rolul  în cuplu. Cu condiția să nu pozeze frumos în public,  iar în spatele culiselor să există frustrări, tensiuni, reproșuri, sacrificii de tot felul între partenerii unui cuplu. Ar fi păcat deoarece viața e una la număr și ideal ar fi să o trăim frumos , alegând și un model de cuplu sănătos.

Cred din ce în ce mai tare că noi ca și membri ai unui cuplu, jucăm niște roluri și proiectăm asupra familiilor noastre  multe elemente nerezolvate din copilăria noastră.  Am observat mai cu atenție acest topic și mi-e din ce în ce mai clar că într-un cuplu, unul joacă rolul de părinte, altul de copil. Funcție de longevivitatea unui cuplu și de experiențele de viață la care este supus, de elementele  imprevizibile care apar, aceste roluri se pot inversa sau reconfigura. Pe propria-mi piele, recunosc că după apariția Dariei în viața mea, rolurile noastre în bârlog s-au schimbat.  Poate a coincis și cu schimbarea prefixului și cu trauma din viață-mi ce m-a redefinit ca om, însă cert este că niște roluri practicate timp de vreo 7 ani au început să nu mai funcționeze dând naștere treptat  altor roluri. Cele de adult / adult în preponderență. Pe principiul faci ce vrei, dar le faci cu măsură și cu responsabilitate fără să fii certat de către părinte. Asta nu înseamnă că rolurile de părinte copil au dispărut deoarece au  fost jucate ani întregi, deci e cam imposibil să se dizolve ... 

Din exterior, poate părea dubios, dar mărturisesc că ne este bine. În ce sens, adult / adult ? Adică, dacă unul vrea să plece să aibă un timp al lui și să-și reîncarce bateriile într-un mod care îi aduce resurse suplimentare având bineînțeles respect și responsabilitate față de celălalt, nu are decât să o facă. Fără reproșuri, fără resentimente, fără frustrări. Dacă celălalt are o pasiune și investește timp în ea , celălalt îl privește cu admirație și îl susține. Dacă unul este obosit și nu vrea să facă un anumit lucru, nu i se reproșează chestii, ci i se dă o mână de ajutor.

În cuplurile cu rolurile de adult / adult,  libertatea este dată membrilor, dar sunt necesare și doze mai mari de empatie și de responsabilitate între ei. Membrii trebuie să aibă câte o pasiune, să nu existe dependențe , iar relația între ei să fie de parteneriat. Echilibrul e și el necesar deoarece această libertate dacă e înțeleasă greșit, poate duce către alte cărări și imediat frustrarea se instalează printre ei.

Adult / adult înseamnă să vorbești cu partenerul, să-i spui că ai nevoie de o zi cu tine însăți pentru a face ceva  ce iubești mult , iar el sau ea să-ți zâmbească , să te sărute ușor și să-ți răspundă – mă descurc cu tot ce am de făcut astăzi, du-te și fă ceea ce-ți place. Înseamnă să te întorci ulterior acasă , să te primească zâmbitor sau zâmbitoare și să plutească un sentiment de liniște în aer , nu  resentimente. Înseamnă să simți când celălalt nu mai poate , când pui presiuni mari asupra lui și să te oprești , să-i dai o mână de ajutor și să-i șoptești – sunt aici, ia o pauză că preiau eu ce e de făcut. Înseamă ca în libertatea care îți este dată să nu uiți să ai grijă de celălalt, să îl surprinzi , să îl respecți și să  fii sincer cu ceea ce te deranjează. Înseamnă să te cunoști pe tine îndeajuns, să îl accepți pe el cu bune și cu rele, să-i accepți temperamentul  și să nu încerci să-l schimbi. Înseamnă să comunici, să-ți spui ofurile și dorințele și să nu apelezi la sacrificiu deoarece este cale sigură către doze mari de furie care vor reveni peste ani și ani. Înseamnă să rezolvi împreună belelele care apar că așa-i viața , și cu bune și cu rele, analizând cauzele și punând pe tavă furiile de tot felul cu privire la acel punct de cotitură.

Nu înseamnă că nu apar tensiuni și provocări și în această dinamică de roluri , dar deocamdată  empatizăm natural cu aceste roluri deoarece mi-e din ce în ce mai clar că viața te trece prin toate, iar urarea să ajungeți împreună până la adânci bătrâneți nu-și mai are rostul în zilele vieților noastre agitate. Dinamica într-un cuplu poate fi foarte schimbătoare și trebuie să trăim conștienți cu ideea că nu e ușor în societatea în care trăim să punem bazele, să consolidăm și să menținem o relație sănătoasă.  

Curaj și energie, cupluri de pretutindeni !