Un long island, vă rog !

Ora 21.00.  16 ore de când eram trează. Oricât de obosită aș fi fost, nici prin gând nu-mi trecea să renunțăm la planul de a ieși în oraş cu niște prieteni după ce voi reuși minunea - să adorm odrasla.   Mângâiam  de zori fruntea copilului cu mișcări  rapide  că de altfel riscam să aud pe fundal - epede , epede , mângâie mami. Paralel mă gândeam cu ce să mă îmbrac pentru a ieși în oraș să petrec. Mă lua cu entuziasm căci urma să ne vedem cu niște prieteni, și ei neieșiți, îmbrăcați în pijamale la ceas de noapte și așteptând să le dăm semnalul că pot ieși din casă. În momente ca acestea, Dărioasa mea drăgăstoasă parcă simte că vrem să evadăm, adoarme mai greu, mai verifică starea de spirit la un anumit interval de  la adormire strigându-mă să vin la ea. 

Eu mângâiam de zori și-mi imaginam că nimic nu trebuia să-mi strice planul de a ieși la pub. Deja vizualizam un cocktail, simțeam muzica de pe fundal, agitația  de care, recunosc  că  oricât de obosită aș fi uneori, mi-e tare dor. Ieșirile astea din cotidian, din rutina noastră din bârlog ne fac tare bine mai ales că  nu sunt așa frecvente.

Nici nu știu când m-am îmbrăcat și deja eram în mașină spre distracție. Am ajuns la pub și cu toții eram entuziasmați din cale afară. Nu știam cum să comandăm mai rapid ca  nu cumva să sune telefonul buclucaș să fim chemați la apel. Un long island, vă rog! După acest cocktail, ne-am mai relaxat, am râs, am pus țara la cale și am observat că nu ne-am abătut complet  de la câmpul lexical al copiilor deoarece cam asta faci acum, mare parte din timp e alocat creșterii copilului. Dar tare m-am bucurat observând că nu suntem chiar  din categoria părinților ce și-au pierdut pofta de viață, glumele sunt acolo la purtători,  fiind scurși de energie şi inimile ne sunt tinere. 

Și ca să recuperăm timpul petrecut împreună și să o facem lată în doze mari, am zis că trebuie să mergem și la club să dansăm un pic. Ne doare spatele și suntem betegi de la legănat odraslele dar asta nu înseamnă că nu ne e dor să dansăm și să mai facem bășcălie pe ring. Frumos a mai fost și sfătuiesc breasla părinților dar chiar  și cuplurile ce nu fac parte din această categorie să încerce aceste ieșiri spontane. Iarăși am râs , am glumit și tot nu ne-am potolit. La ceas târziu de noapte, ne-am avântat și la o plimbare prin centrul vechi că ni se făcuse foame. O shaorma  ne-a înveselit și mai tare. Apoi am zis stop că ne-am trezit la realitate. A fost o seară perfectă dar mai erau poate o oră, două, trei până când reveneam la realitatea noastră. Chiar dacă puteau urma dureri masive de căpățâne, lipsă acută de chef de a vedea copii prin preajmă, ne-am asumat acest risc...