Pastile de răbdare, aveți?

Ziua începe la ora 5 - 6 am. Mă urnesc cu greu din pat, capul îmi vâjâie de parcă am fost bătută în timpul nopții, dar mirosul de cafea  și veselia odraslei îmi mai ridică moralul. Sunt de fel optimistă și acest lucru mă ajută enorm. Recunosc că uneori îmi vine să plâng că mi se pare că nu o să mai dorm niciodată , sunt furioasă, îmi mai imaginez uneori o telecomandă cu un buton mare pe care apăs și  dau odrasla pe mute când o aud la orele alea - mami, vrei să ne jucăm? dar revin apoi pe linia normalității acceptându-mi soarta.  Soarta mea e ușoară în comparație cu alte familii ce se confruntă cu probleme de sănătate mari sau alte lucruri (aici este un filmuleț despre lumea copiilor cu autism ți experiențele părinților  acestora - https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DVjn0TFv8vMI&h=ATNoKQX2HIZrZ98ebC781PVUhRU70dnbGw44ng1t48dYJgD5cIXNWfldW5dyNsy5C4SN8Lk2HY_JVDLP92LHx22zIhlXLFX7GhBLq2lWX7OFCyqlgttjf7yU8-NfiRfCtLHEffRbhUojHg) ce mi-a schimbat categoric  perspectiva asupra provocărilor. Armonia din bârlog și urșii mei dragi îmi dau energie și putere pentru ziua ce urmează. Trebuie să-ți găsești clar niște resurse fiind personaj în astfel de scenarii că altfel ajungi un părinte scurs maxim de energie, fără chef de viață, morocănos și ar fi păcat că viața e tare frumoasă , iar experiența de părinte este cu siguranță lecția supremă în drumul nostru pe acest pământ. Te trece prin toate, te izbește și te înalță. 

Pe fundalul unei oboseli cronice, vorbesc cu mine însămi și mă minunez de  generația copiilor noștri, cum își setează ei ceasul biologic la ore așa matinale ca să mai fure o oră, două cu părinții deoarece la noi cam asta e explicația trezirilor așa apoteotice. Apoi gândurile trec la un concept pe care de multe ori aș vrea să-l am în doze mai mari - răbdarea. Lipsa ei declanșează multe în relația pe care o avem cu copiii noștri, cu partenerul de cuplu.  Și aici vorbim de copii provocatori, matinali, nemâncăcioși, năzbâtioși, energici din cale afară , cu personalități puternice, cu tantrumuri care mai de care. Pe de altă parte, recunosc că și structura noastră ca indivizi  în societatea în care trăim e oarecum zguduită de programele încărcate pe care le avem cu 7-8 ore de muncă de birou, cu timpul aferent petrecut în trafic, cu toate responsabilitățile care ne revin la serviciu, cu energiciile negative cu care uneori ne încărcăm în aceste medii , cu  tehnologia ce ne urmărește peste tot, cu toate acțiunie pe care vrem să le facem,  cu toate planurile  și obiectivele pe care vrem să le atingem. Vrem să mâncăm și sănătos, să fim și eficienți la locul de muncă, să creștem și copilul armonios, să arătăm și bine, să avem și o relație frumoasă cu partenerul de viață. Cam multe pe ordinea de zi.  Valuri de dorințe mai mari sau mai mici aplanează asupra inimii noastre motiv pentru care de multe ori răbdarea ne este secătuită. Oboseala îți spune și ea cuvântul și dacă nu avem momente cu noi înșine,  diverse tehnici de care ne folosin, nu are loc acea reîncărcare cotidiană ce ne ajută să depășim situațiile extreme. 

Sunt zile în care simt așa cum se scurge răbdarea și mușchii faciali  mi se contorsionează, vocea devine mai gravă, inima îmi bate mai tare și de aici un cumul de factori ce-mi invadează starea de spirit.  Am observat  de asemenea că dozele cele mai mici sunt mai ales seara când parcă nu reușesc să mă controlez și răbdarea îmi scapă printre degete. În acele momente, mi-ar plăcea să existe niște pastile de răbdare care să ne mai potolească structurile neuronale nervozate. Să fim zen în situațiile  în care-ți vine să o iei la alergat pe câmpi, să zâmbești și să treci mai departe. Dar probabil nu am mai fi oameni cu trăiri, emoții negative ce  au și ele un scop cu siguranță. 

E un subiect de cale lungă și voi încerca să găsesc tehnici de a-mi mai modela răbdarea. Experimentul de a nu mai folosi mai deloc seara telefonul după ce intru în casă este în fază incipientă deoarece cred cu tărie că și tehnologia aceasta în exces ne consumă timp în care putem face alte lucruri ce ne relaxază mintea.  Voi mai căuta și alte strategii de a-mi reface stocurile de răbdare deoaerece presimt că am nevoie de cutii de răbdare pe măsură ce înaintez în experiența vieții. 

Zi cu soare și răbdare!