Dragostea de mamă

În ultima săptămână jumătate, după o formă agresivă de enterocolită și după un virus cu o tuse extrem de nesimțită ce i-au dat târcoale Dărioasei noastre dragi, am trăit totul mai intens și am conștientizat  și mai mult cât de puternică e iubirea de mamă. În repetate rânduri,  inima mea  a fost mică cât un purice deoarece omulețul meu scump era în acea stare de neputință, iar tristețea, furia, frica, oboseala, panica și-au pus amprenta pe inima mea. Nu-mi venea să mănânc, să dorm, să beau apă, să citesc, să mă plimb, să fac nimic. Voiam doar ca ea să fie bine cât mai rapid. Brațele mele erau ca un balsam pentru ea și amândouă luptam pe același front. Pe de altă parte, nu-mi venea să cred ce copil ascultător, înțelegător și curajos ne-a dat Dumnezeu încât de la o vârstă atât de mică să înțeleagă că nu e ok să se zbată când i se ia sânge, că trebuie să ia medicamentele și zecile de siropuri să fie mai bine, că trebuie să renunțe la toate felurile ei de mâncare ca să se recupereze, că trebuie să  se chinuie să se odihnească cu o tuse tare supărătoare. Replica pe care o înregistrase  de la o asistentă din spital  și mi-o mai zicea din când în când având un chip blând - iubita mea, nu mai plânge -  mă topea din cale afară.  Branula sub formă de roboțel, sutele de întrebări pe care mi le punea o făceau și mai dulce și-mi dădeau mai multă putere. 

Nu a fost ceva grav, dar a fost ceva nou și nefiind obișnuiți cu aceste forme de boală, ești mai vulnerabil și mai speriat ca și părinte. Pe fundalul acestor experiențe recente, am analizat intens această putere cu care este înzestrată mama. Miraculos e că dincolo de stările ei de extenuare și psihicul  uneori la pământ, își găsește o putere incredibilă și funcționeaza la parametri înalți, râde, se joacă, respectă tot tratamentul ca la carte, improvizează mult, spune povești, uită de durerile de spate și de oboseală și pare extra fresh după nopți nedormite. Toate aceste semne în timp își vor face simțite prezența la nivel fizic, dar  ce mai contează deparece scopul din spatele lor este atât de nobil, iar darul ce ne este dat să fim părinte este cu siguanță cel mai de preț lucru din această viață pe pământ. Practic în acest rol activ de părinte, înveți ce înseamnă sacrificiul  făcut din iubire și devii un om mai câștigat spiritual. Am empatizat mult  în această perioada și cu mămicile ce au copii cu afecțiuni de diverse naturi mai complicate gândindu-mă câte se ascund în acele inimi și mă rog  să fie înzestrate cu putere și sănătate ca să înfrunte practic ce le este dat. Suntem actorii în viața aceasta unei loterii și cred că există și o balanță cu un nivel de esență uneori neînțeles a experiențelor prin care noi ca oameni trecem.