Curcubeu pe cerul gurii

Pe zi ce trece îmi dau seama că a mânca e ca un hobby pentru mine. Sunt destul de pretențioasă la acest capitol și acest act este mai mult decât simpla îndeplinire a unei nevoi fiziologice, e un întreg ritual de a combina gusturile, de a mă bucura când vine ora mesei. Mă mai mir de odrasla dărioasa ce a moștenist clar gena de la mine deoarece are și ea o plăcere de a mânca,  o veselie și o energie maximă când se așează la masă. Îmi place să mănânc diversificat, să încerc combinații noi, să simt aromele și ingredientele unui preparat, să mă bucur de gust.

Când mă gândesc cum m-am pitit aseară în bucătărie cu  fasolea bătută făcută de soacra mea, îmi vine să râd.  Simțeam cum papilele gustative o iau razna.  Mâncam și savuram. Mâncarea asta e genială. Colorată și delicioasă. Acel sos e demențial. Are la bază multă ceapă călită peste care se toarnă sos de roșii din abundență și condimente după preferițe.  Sosul de roșii din cămară e și el gustos  fiind de fapt un mix de sos de roșii  cu morcov și albitură, făcut special pentru paste dar merge folosit și la alte mâncăruri. E nebun de bun. Ce să mai zic când ai  în preajmăși o lipie pufoasă, pui peste ea un strat de fasole bătută cu usturoi peste care adaugi acel sos demențial. Curcubeu pe cerul gurii. 

Calitatea vieții noastre vine și din aceste lucruri mărunte cărora poate nu le acordăm atenție , dar care ne aduc  bucurie sub diverse forme. Ne fac să simțim că trăim, că iubim, că prețuim.  

Trăiască soacra cu  fasolea ei bătută extraordinară!