Nu e bucurie mai mare să-i văd pe amândoi cu ritualurile lor, cu glumele, poantele, țipetele și hohotele de râs. Tati este universul ei frumos și magic. Înainte să devin părinte, citeam în cărți cât de minunat e să existe o relație frumoasă între tată și fiică, iar în prezent văd live cum se clădește o relație între ursuleții mei dragi. Nu e ușor, cere foarte mult timp, imaginație, joc, voie bună, energie, răbdare, dar și roadele sunt pe măsură. Stau și mă uit la ei și inima îmi este invadată de bulgări mari de bucurie. Anulează oboseala acumulată peste măsură în unele zile, frustrările, nervii și alte emoții negative și face loc unei stări de recunoștiță că mi-a fost dat să-l întâlnesc. Un tată tare bun este. Știe să o liniștească când e agitată, o înveselește când este bolnăvioară, o ia pe sus când se întâlnesc, o plimbă, o animează, o fascinează. De multe ori, e mult mai temperată cu el, face ce i se cere și temperamentul ei preponderent vulcanic e de multe ori potolit de felul lui de a fi și de modul în care îi stabilește limite ferme.
Sunt tare mulțumită și recunoscătoare și sper din inimă să rămână prieteni pe viață. Să se distreze la fel de mult și peste ani și ani, să râdă cu poftă, să-și aducă aminte de cea mai mare bogăție de care un copil poate avea parte - amintirile de neprețuit cu tatăl lui. Aceste momente ale copilăriei sunt unice, aceste ore, zile, săptămâni, luni când sunt ei mici, atât de sinceri și jucăuși trebuie prețuite de orice tată deoarece reprezintă cu siguranță bazele acele relații de prietenie pe care mulți și-o doresc să o aibă mai târziu.
Mulțumesc și te iubesc, ursul meu drag!
Comentarii
Trimiteți un comentariu