Calitativ sau cantitativ?

De ceva vreme, am învățat să prețuiesc mai  mult weekendurile. Să-mi ofer timp de calitate mie, ursului meu drag și Dărioasei mele delicioase. Am renunțat la tot felul de activități administrative ce erau în trecut predestinate wWeeekendurilor, nu mai pierd timpul cu elemente inutile și efectiv încerc  să mă odihnesc, să-mi refac dozele de energie pentru săptămâna care urmează fără să plănuiesc nu știu câte ieșiri și vizite. Îmi dau timp să lenevesc, să-mi savurez cafeaua pe așezate, să râd, să mă plimb, să mă duc să cumpăr legume și fructe proaspete, să îmi aduc flori în casă,  să vorbesc cu un prieten, să fac ce-mi place în puținele momente care îmi rămân  mie însămi ca să degust cu poftă din acea stare de armonie și de bine. Nu-mi setez așteptări înalte și încerc să iau lucrurile așa cum vin. 

În trecut,  preferam să-mi răpesc din timpul meu de weekend ca să fac extrem de multe, iar  duminică seară  eram mai obosită decât vineri. Eram tristă că începe o nouă săptămână.  Si acum mărturisesc cu drag că duminică seara mă prinde chiar fresh deoarece încerc să am mai multă grijă de mine și de modul în care îmi petrec timpul în weekenduri, iar  asta se simte pe mai multe nivele.  Săptămânile sunt atât de organizate și nemțești la noi în bârlog încât simt nevoia  ca în cele două zile libere, să nu depind pe cât posibil de orare,  de acțiuni bătute-n cuie. Prefer câteva acțiuni de calitate pe care mi-aș dori chiar să le văd împlinite, în rest veghez dintr-o stare mai pasivă. Nu vreau să pun piciorul în  supermarketurile aglomerate,  în mallurile arhipline, nu vreau să pierd prea mult timp în trafic. Sunt mai liniștită deoarece nu am de a face cu o puzderie de obiective pe care trebuie să le bifez. Am făcut o ordine cu ceea ce e chiar prioritar pentru mine, pentru noi ca și familie și am ajuns la un cerc restrâns de sarcini pe care le am de îndeplinit.   Mișcarea nu lipsește din peisaj, ieșitul într-un loc frumos rămâne constant, prânzurile în familie sunt sfinte, plăcerea și dorința de a vedea o persoană dragă  se mențin vii funcție de posibilități și de circumstanțe, joaca e în plină desfășurare.

Am ajuns la concluzia că mai degrabă faci mai puține lucruri și mai de calitate decât puzderie de acțiuni  plătind prețul unei sintagme pe care din nefericire o înâlnesc din ce în ce mai des - nu mai am timp să fac tot ce vreau.