Stăm la cozi în trafic și pierdem timp prețios?

Este seară, iar eu profit la maxim de liniștea ce domnește în casa urșilor. Copil adormit,  țara pusă la cale pentru a doua zi, deci pot medita în voie. Simt aerul rece ce se strecoară pe fereastra întredeschisă, semn că toamna își intră în drepturi depline. Paharul cu vin roșu,  ciocolata  delicioasă îmi fac cu ochiul gândindu-mă că poate aroma lor mai alungă din răceala ce m-a lovit dur zilele acestea. Închid ochii și mă tot gândesc la oamenii cu fețe atît de obosite și palide pe care le tot văd de câteva zile în  traficul infernal din zona corporatistă  a Bucureștiului. Cozi infernale de mașini, probabil se stă și câte jumătate de oră să ieși din acel ambuteiaj sufocant, iar oamenii par  a fi resemnați în acele roluri de a-și pierde timp prețios din viață stând bară la bară. Mulți dintre ei cu fețele adâncite în telefoanele mobile, alții cu căști în ureche, cu gândul că poate vor avansa încă un pic, încă un pic.... Mulți par a fi obosiți, plictisiți, rar văd fețe mai relaxate, mai bucuroase. Nu mă mir totuși de ce văd acele grimase deoarece kilometrajul cozilor efectiv te scurge de orice sursă de energie. Dar poate că judec prea aspru, poate că ei sunt ok, se simt bine să stea în mașină, nu în aglomerația din mijloacele de transport, iar ceea ce văd e trecut prin filtrul personal. Cine știe...

Recunosc că nu aș putea sta în acel trafic,  să văd pe geam cum secunde, minute, ore mi se duc din viața-mi stând cu ochii în telefon, avansând ca un melc în trafic. Ce-i drept, unii chiar sunt legați de mașină și nu au efectiv ce face sau poate câștigă timp optând pentru această variantă de transport, dar mi-e greu să cred că toate acele sute, poate chiar mii de mașini la orele de vârf adăpostesc oameni ce nu au altă alternativă de a veni la muncă decât cu mașina personală. Metroul rămâne sfânt pentru mine sau  mijloacele de transport în comun dacă nu implică prea multe linii de schimbat sau prea multe stații de mers deoarece ești în acest caz  supus acelorași cozi infernale, la un nivel de confort mai scăzut. Această decizie vine la pachet cu o stare de calm și bună dispoziție când ajung acasă. Cu un timp câștigat pentru alte lucruri.

Câte am putea face dacă nu am fi nevoiți să stăm în mașini zeci de minute în șir? Să ajungi mai devreme acasă, să citești o carte, să vorbești cu un prieten, să fii mai puțin tensionat, să practici un sport sau hobby, să scrii un mail frumos, să meditezi,  să cauți locuri frumoase de mers în vacanțe, să te gândești la noi moduri de a-ți surprinde aproapele, să nu irosești banii pe carburant,  iar lista poate continua cu multe alte exemple. La urma urmei este alegerea fiecăruia ce face cu timpul său, dar scopul meu este să-l prețuiesc cât mai mult deoarece e tare scump la vedere, mai ales dacă trăiești într-un oraș aglomerat și ai un job de corporatist.

Un timp dedicat unui articol tare drag sufletului meu-

Alegerea de a fi (ne)fericit - http://petronelarotar.ro/alegerea-de-a-fi-fericit/ și unei melodii ca pentru zilele de marți - https://www.youtube.com/watch?v=NrgcRvBJYBE.