Dar din dar se face rai

De când am început activitatea de voluntariat și am văzut câte lucruri minunate fac cei de la Asociația Touched și câți oameni nevoiași sunt în societatea noastră, încerc să ajut în limita posibilităților oamenii de acolo. În fiecare lună, fac câte o strigare în mediul online și printre dragii mei prieteni și se adună  o sumă modică de bani pentru a sprijini prin diverse acțiuni mamele din cadrul proiectului Casa Agar. Chiar și un leu dacă s-ar dona și ar fi și mai mulți oameni implicați în această inițiativă, s-ar strânge fonduri ce pot fi direcționate în diverse zone deoarece nevoi sunt extrem de multe.  Și donațiile sub formă de jucării, haine, cărți, încălțăminte, sunt de folos. Când vorbesc cu unele mame, văd câtă putere și uneori câtă suferință se ascunde în inima lor și-mi dau seama cât de binecuvântată sunt cu ce am acasă. De aceea simt că trebuie să dau ceva pentru ce am și de aici vin forța și dorința de a ajuta. E un sentiment tare plăcut  deoarece te încarcă infinit și vezi  la un nivel mai profund drumul vieții. E un exercițiu bun şi pentru familiile ce au copii să transmită mai departe acest spirit civic şi această bucurie de a da din lucrurile pe care nu le mai foloseşti.

În acest sens, am început curățenia de toamnă și am adunat câteva lucruri ce vor fi binevenite mămicilor și copiilor. Mi-ar plăcea tare mult ca și alți oameni să aibă aceste obiceiuri deoarece de multe ori ne pierdem printre cutii ticsite în dulapuri, haine ce zac ani la rând în garderoba noastră fără să fie purtate, jucării ce nu mai sunt folosite și lista poate continua. Într-adevăr e o acțiune ce ia timp pentru a alege și a pune pe categorii lucurile într-o stare bună. Dar cât timp nu pierdem noi oare zilnic cu activități fără un scop așa frumos în spate? Lucruri banale pentru noi de care mulți alți oameni au atâta nevoie. Putem face aceste lucruri și vara, și primăvara și toamna sau iarna. E o tendință în societate să întreprinzi acțiuni filantropice doar la anumite ocazii, cu precădere de Crăciun. Dar de ce să nu facem acest bine și în alte perioade ale anului? Repet, starea de spirit pe care o dobândești când faci asta e deosebită. Iar dacă mai și cunoști personal oamenii  pe care-i bucuri cu lucrurile pe care le dai, cu o vorbă bună,  e și mai minunat. De fapt aici e și farmecul unei milostenii, efortul în sine, nu numai acțiunea de a transfera un ban sau de a lăsa niște haine la o adresă oarecare.

Cine citește aceste rânduri și-și dorește să facă un bine, este binevenit. Copiii de 6 luni, 7 luni, 2 ani, 6 ani și mamele lor (mărimile S, M , XXL)  ar primi bucuroși tot ce li s-ar oferi. Ne aerisim casa și ne înfrumusețăm viața.

Cuvinte la ceas de seară din minunata scriere a lui Hrisostom Filipescu -  Puține cuvinte, multă iubire

"Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel de diferiți în același timp. Greu de înțeles, dar ușor de iubit. Cu trecut, prezent și viitor. Un univers de trăiri. Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcție de chipurile care au făcut parte din viață și mai ales de alegerile făcute.  Unii au povești memorabile, alții impresionează prin durerile și deziluziile care i-au făcut mai moi sau mai abazivi. Stâncă de piatră sau pășune plină de flori de câmp. Unii se rușinează sau îi bușește plânsul de alegerile făcute  cândva, ori cu neputințele omenești, asumate sau nu....  

Suflet drag, crezi că înțelegi tristețea din zâmbetul fiecăruia, furia din spatele cuvintelor  oricui și fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e așa. Fiecare om are taina lui. Vorbim și visăm frumos. Ne atașăm de oameni, de locuri, de lucruri și de momente frumoase. Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice și sufletești, îndoielim temeri, regrete , neîmpliniri...Redevenim empatici, prezenți, atenți. Plângem. Iertăm. Iubim. Păstrăm cu sfințenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învățăm să dăruim. 

Lipim și dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alții de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alții despre noi. Acumulăm frustrări , ne încărcăm sufletele cu griji inutile și ne alimentăm imaginația cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult și uităm să fim fericiți. După ce malaxorul vieții ne frământă bine, uneori și cea mai  amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ne-a dat jos " ochelarii de cal", acele apărătoare care  nu îți permit să vezi lateral ceea ce ar trebui : suferințele și nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele și intențiile bune, șansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în lumină lină. Ne emoționează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandrețea unui bătrân, amintirea cuiva drag...

Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști?  Acționezi sau ești indiferent? ...

Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, depinde de tine ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda proprimei vieți fă lumea mai frumoasă în jur. Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!"