Timpul e prețios

Nu ştiu despre alții cum sunt dar timpul meu e prețios şi constant lucrez la acest capitol. Nu e uşor deoarece poți aduce schimbări majore în viața personală dar se merită. Scriu aceste rânduri și din perspectiva unui individ ce trăiește într-un oraș mare și extrem de aglomerat, a unei mame ce dorește să petreacă timp de calitate cu al său copil, a unei familiste înrăite pentru care masa luată seara împreună cu urșii ei dragi e o bucurie imensă, a unui om pentru care respectul de sine și grija acordată trupului cât și sufletului au o importanță deosebită. Mi-ar plăcea să trăim într-o lume în care noi oamenii să ne însușim activ acest principiu al timpului prețios, să ne respectăm drepturile în ce privește orele de muncă prestate, să credem în ideea că există viața și după muncă, să ne ducem cu drag acasă, să nu deschidem laptopul de la muncă în puținul timp rămas pentru noi seara,  să ne găsim lucruri care ne plac, care ne îmbogățesc afectiv și spiritual și mai neutralizează din oboseala acumulată, frustrările , presiunea socială, invidia și tot felul de alți brontozauri. Să ne găsim puterea și dorința de a ne relaxa mușchii faciali prin zâmbet,  să nu stăm numai cu gândul la weekenduri, singura noastră scăpare din această vâltoare zilnică, să ne bucurăm de viață.

Cred de asemenea  că din păcate nu toți au această opțiune, iar uneori viața e o loterie, nu alegem noi unde ne naștem, care ne sunt puterile intelectuale, fizice, limitele financiare sau morale. Ar fi pură ipocrizie să judec și să dau lecții de viață oamenilor ce sunt la limită cu traiul zilnic, care muncesc ore în șir depunând un efort cumplit pentru a avea un venit. Apreciez și respect acești oameni cinstiți și încerc uneori, funcție de posibilitățile  și dozele mele de energie, să ajut cum pot măcar o bucățică din această societate.

Pe de altă parte, sunt oameni specializați care-și sacrifică timpul din pasiune, adică iubesc atât de mult ceea ce fac încât uneori uită să mai iasă din bula aia a lor. Unii  o fac din plăcere, alții o fac cu scopuri nobile. În ambele situații, nu pot decât să-i respect, deși nu agreez extremele, dar mă inspiră lumina din ochii acelor oameni când vorbesc despre ceea ce fac. Oameni care aduc de multe ori schimbare și progres. Oameni care nu se plâng că sunt obosiți, care petrec timp prețios muncind deoarece prin definiție ceea ce fac ei e prețios.

Ultima categorie pe care de multe ori nu o înțeleg este cea care are libertate de alegere și preferă să sacrifice timp prețios pentru niște cauze ce într-un final îi scurg de energie și parcă îi fac să uite cât de frumoasă e viața asta. Cât de frumos e să mai ai zile în care efectiv să stai, să nu ai planificat nimic, să nu trebuiască să vezi pe nimeni, să nu mergi la cumpărături,  să dormi sau  să stai la taclale cu un prieten fără să te uiți la ceas.

Poate că greșesc să judec dar asta simt discutând și intrând în contact cu persoane ce efectiv se plâng constant de lipsa de timp, de volumul de muncă, de faptul că nu mai au timp să citească, nu mai au dorință să-și viziteze părinții, energia să-și planifice o ieșire, să...să...să...să....

Oare cum am putea să găsim mai mult timp? Recunosc că mi-ar plăcea să nu pierd atâta timp în trafic, să nu am uneori neuronii atât de zdrobiți de volumul de muncă de peste zi, să nu mă încarc negativ, dar  îmi păstrez spiritul rațional și știu că nu putem să ne mutăm pentru moment într-un colț de lume feeric deoarece specializările nu ne permit acest lucru şi să fim sinceri - mai avem nevoie de mâncare și chiar  suntem o familie mâncăcioasă, mai vrem să și călătorim, mai vrei să oferi și copilului ce-i mai bun funcție de posibilități, încât dacă nu ai o bază solidă, nu eşti un om al riscului, nu ai un plan bine pus la punct, e  indicat să nu faci mutări de astea radicale. 

Dar poți face în schimb o curățenie în viață, să vezi la ce poți renunța ca să mai câștigi timp sau cum poți aduce mai multă calitate în viața de zi cu zi. Aici începe provocarea și o listă lungă de exemple urmează.
Poți bineînțeles să ai două-trei-patru vacanțe pe an în locuri deosebite și frumoase și în rest, timpul personal să fie blocat în multă muncă, ore state peste program, weekenduri extra pline, nivel de performanță ridicat, nivel de stres excelând.  Poți alege să ai cele mai frumoase fotografii din vacanțe, să fii cel mai fericit om când revii din acele vacanțe de peste an și în ce-a de-a treia, a patra zi la birou, să fii cu ochii scobiți în orbite, cu tensiunea ridicată și cu mult mai puțin timp pentru tine. 

Poți alege să mergi cu tramvaiul / cu metroul cu autobuzul și să citești multe cărți,  să vorbești cu un prieten, să cauți ceva ce-ți place și să ajungi mai rapid acasa sau poți sta bară la bară și să ajungi un pachet de nervi.
Poți să fii mai relaxat ziua la muncă , să-ți dozezi energia unde și câtă trebuie și să știi să spui nu cui și când trebuie, să-ți respecți programul de lucru și seara să-ți rămână o cantitate necesară de energie pe care să o împarți cu cei dragi. Sau poți ajunge devastat acasă și să te gândești cu groază că urmează o nouă zi, că nu mai apuci să termini tot ce ai de făcut.
Poți alege să rămâi la sfârşit de an cu 20-30 de zile de concediu acumulate şi să fii oricând înlocuibil la job sau să profiți de fiecare zi liberă ce e practic un drept fundamental şi face parte din aplicarea principiului: timpul meu e prețios.

Poți să ai amintiri frumoase în fiecare zi, nu neapărat să aștepți weekendul să le fabrici. Poți să te bagi la somn la 22.00 și să lași totul baltă trezindu-te odihnit și bucuros sau poți pierde timp prețios din cel dedicat somnului făcând  multe lucruri inutile.
Mai poți să ai bani mulți și să nu ai timp să-i cheltui sau să fii nefericit sau să ai bani mai puțini și să fii mulțumit. 

Fiecare e diferit și știe cel mai bine ce i se potrivește, dar mereu ar trebui să avem în minte că timpul e prețios și nimeni nu ți-l dă înapoi. Avem timp să facem atât de multe lucruri, doar să-l găsim,  nu să-l sacrificăm.

Avem timp - Octavian Paler

https://www.youtube.com/watch?v=9bA2kghtLTk