Rădăcinile prieteniei

Ceasul sună extra matinal. Snooze  de două ori şi apoi săritură bruscă din pat. Buhăită şi buimacă cu un istoric  de trei ore dormite peste noapte şi o săptămână mai delicată  la activ. Dar bucuroasă şi entuziasmată că  voi revedea două  prietene dragi inimii mele după  o perioadă  lungă  de timp. O energie salvatoare a pus monopol pe corpu-mi amorțit, iar dorul şi starea  de îngrijorare că voi părăsi tărâm  dărios şi dragostos  pentru 3 zile au fost înlocuite de o senzație de împăcare şi linişte întrucât  momentele  pe care le voi trăi  cu aceşti oameni dragi  mă  vor încărca  enorm şi voi da înzecit din ele la întoarcere ursuleților meu iubiți de acasă.

Gândindu-mă  la conceptul de prietenie şi făcând  un tur fugitiv prin viața-mi, recunosc că  am avut șansa să  o practic încă  din perioada copilăriei  mele când  îmi petreceam vacanțele  de vară  la bunici. Am învățat  bazele ei prin prisma unui prieten drag cu care nu am mai ținut legătura după terminarea liceului dar cu care ori de câte ori mă  revăd  vorbim ca şi cum parcă mai ieri ne-am adunat pe ulițele  din sat să mergem la săniuş, să jucăm  ascunselea, rațele  şi vânătorii, să  alergăm pe toate dealurile Manoleştiului. Paralel, noțiunea   de prietenie a fost şi mai frumos digerată prin relația frumoasă  din liceu cu două suflete deosebite. Plimbări  adolescentine, discuții  interminabile, dileme existențiale, zile de naștere,  excursii, momente minunate petrecute împreună. Acea perioadă  m-a învățat  ce înseamnă loialitatea față  de un prieten, sinceritatea şi cât  de frumos e să  ai pe cineva  care să te asculte la orice oră şi pe care să-l asculți empatic. Am învățat  atunci ce înseamnă  să faci surprize unui prieten,  să  preiei  din suferința lui la vreme de necaz, să iubeşti.

Treptat , a venit şi momentul desprinderii de casă şi mi-a fost dat să mă apropii de-a lungul facultății de alte câteva persoane deosebite. Nişte amintiri puternice ce fac parte din comoara mea interioară. Aceste prietenii de calitate au contribuit la o serie de trăiri  mai intense de-a lungul timpului. Nici experiența  în  câmpul  muncii după terminarea studiilor nu a fost trecătoare  în materie de prietenii formate iar alte câteva inimi mi-au adus frumusețe  interioară prin felul lor de a fi, prin timp petrecut împreună , prin asemănarea  şi diferențele dintre noi. Şi uite aşa  s-a adunat o mână  de oameni la care țin  enorm, de la care am învățat  foarte multe lucruri trecând  prin multe momente ale vieții împreună -  şi prin cele frumoase dar şi prin cele mai  întunecate. 

Am mai învățat  că  noțiunea  de prietenie trece şi ea prin multe faze şi cu toții avem momente când ne uităm  acele rădăcini  ale prieteniilor,  poate prin prisma un factori ce țin de firescul vieții. Într-un fel eşti la 5-6 ani , altfel te comporți la 20 de ani şi altfel devii  la 30-40-50 de ani... Şi cred că  e absolut  natural şi sănătos să se întâmple acest lucru. Mai complicat e când  intervin comoditatea, diferențele  mari de principii sau înăbușirea completă  a prieteniilor existente.

Cred ca cel mai important e să ne facem din când  în  când  timp să revenim sub diverse forme la acele rădăcini,  să  le mai aducem câte  un pic de apă sau să  le tăiem de tot dacă  e cazul.

Weekend prietenesc!