Elogiul brânzei

Printre lucrurile ce îmi aduc bucurie în rutina mea zilnică, se găseste  si brânză. Da - am scris bine, brânza. Alții sunt cu lucrurile mărețe ce le aduc valuri de mulțumire și bucurie, dar eu când mă gândesc la acele zile în care aștept  la autogara brânza de Moldova, simt cum inima îmi bate mai tare de fericire.  Cu siguranță, ea îmi readuce în inimă și acele momente din copilărie când brânza era sfântă la mesele pe care le luam cu bunicii mei.

Și când vorbesc despre brânză, mă refer  în primul rând la gustosul caș de oaie din Moldova. Nu mai zic de acest caș pus cu sare peste iarnă, folosit la colțunași sau la plăcintele poale în brâu. Am mâncat  si am cumpărat din foarte multe locuri brânză românească, dar caș ca cel din Moldova nu se găsește  nicăieri. Ba mai mult, am degustat  direct de la sursă și din diverse brânzeturi  franțuzești  și spun cu mâna pe inimă că nimic nu egalează acest caș magic. Are  un gust pe care l-aș recunoaște din sute de brânzeturi. Este vorba  bineînteles de acel caș   ce respectă rețeta tradițională iar aici mărturisesc  că furnizorul a fost ales cu grijă cu ajutorul mamei -  tanti Ana din satul unde am copilărit având cunoștințe înrădăcinate în  a prepara un caș de calitate. Să-i dea Dumnezeu sănătate multă și să transmită tradiția mai departe în famile!

De asemenea, pe lângă cașul de oaie, sunt un mare fan al brânzei de vaci, cu precădere cea făcută în casă ce la gust nu se compară cu brânza cumpărată din supermarket. De aproape un an, îi fac Dariei brânză de vacă în casă  și cred că s-a transmis genetic și la ea dragostea față de brânză întrucât iubește combinația tartinabilă de brânză de vaci, mujdei de usturoi și mărar sau brânza cu smântână și mămăligă. Nu pot să nu amintesc și de brânza frecată cu verdeață, mărar sau mentă , cu fulgi de chilli, iar lista poate continua la nesfârșit când vine vorba de brânză.

Anul acesta voi susține integral producătorii românesti de caș si voi face provizii considerabile ca să nu mai fiu nevoită să cumpăr din brânzeturile din supermarket care la o analiză mai profundă nu prezintă un nivel de încredere ridicat raportându-ne la procesul de fabricație  si ingrediente. Urmărind de curând o emisiune din lanțul unei întregi campanii de conștientizare despre modul în care se poate fabrica o brânză - http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/romania-te-iubesc-a-testat-calitatea-branzeturilor-care-se-vand-in-romania-si-in-occident-ce-spun-specialistii.html, am decis că voi renunța treptat să mai cumpăr orice fel de brânză chiar și cașcaval, îndreptându-mă spre productătorii locali mai degrabă. Ține de o educație alimentară mai riguroasă, de respectul față de  mine, față de ce mânânc, lucru pe care vreau să-l transmit și copilului meu, mai alea că  m-am născut  cu acest cult al iubirii de brânză.

La reîntâlnirea de ieri cu acest caș ce a mers o zi întreagă cu autocarul,  bucuria a fost triplată  de o urdă demențial de buna cumpărată tocmai de la hala de brânzeturi din Botoșani, de un cașcaval  făcut în casă și de ceapa culeasă  cu dragoste de bunica din grădină. A rezultat un mic platou delicios ce mi-a reconfirmat că micile plăceri cotidiene ne fac viața mai frumoasă  numai să  ne dăm  acel spațiu si timp să  le si găsim și să le apreciem.

Zi bucuroasă și brânzoasă!