Cărțile sunt jucăriile cele mai la îndemână

Recunosc cu sinceritate că nu am cumpărat prea multe jucării Dariei până acum, ea având un an și șapte luni. Am fost în Jumbo o singură dată și în alte magazine tip supermarket de câteva ori. Am prospectat mai mult piața online în materie de jucării educative și le-am achiziționat de aici, dar pot spune că nu s-au adunat foarte multe deoarece ne-am prins rapid că se plictisește de ele și uite așa de pe la trei luni când a început ea sa vadă mai bine și să fie mai conștientă de lumea în care a aterizat, am început să investim în cărți lăsându-o mai moale cu zornăitorile, beculețele si diversele jucării foarte zgomotoase preferând  mai degrabă lemnul si celebra girafa Sophie. Am mers  mai degrabă  pe improvizație și uite așa am trecut de perioada critică la orizontală fără mormane de jucării, multe dintre ele absolut inutile la vârste așa de mici.
   

Am avut și norocul că a fost un bebeluș atras de cărticele de la început, nu le-a molfăit, nu le-a rupt. Cu siguranță vor veni și zilele în care cine știe ce colecții de ponei și de păpuși

trendy vor înlocui plușurile învechite cu care ne jucăm  zilnic, dar încă mai profităm de feeria acestor momente în care mă pun pe covor cu ea și răsfoim cărțile sau inventăm  povești. Singurul dezavantaj e că uneori rămân fără glas, acele cărți cu imagini superbe atrăgând după ele vorbăraie multă.

Din cărți a învățat - la un nivel încă minuscul având în vedere vârsta ei - lumea ce o înconjoară, tot de acolo a învățat ce înseamnă să te joci cu ceilalți, să râzi, să arunci, să te speli pe dinți, să te îmbraci, să te distrezi, să călătorești, să mănânci bine, să iubeșt și să plângi. Așa a început să vorbească, așa am început să ne înțelegem și noi mai bine cu ea și poate cel mai de preț ajutor al cărților e că datorită lor, Daria nu prea știe mai deloc ce înseamnă desenele animate, televizorul e mai mult inexistent la noi în casă și rareori stă la telefon, deși a prins gustul de Boroboață și de pu pu pu, dar încă evit să o expun la acest tip de tehnologie măcar până la vârsta de 3 ani. Mă ajută și colțul de materiale educative la care apelez din când în când fiind o formă mai solicitantă de joc.

Mai distractiv e faptul că nici nu a împlinit vârsta de 2 ani și încet dar sigur ne ajunge din urmă la câte achiziții în materie de cărți am făcut pentru ea raportat la biblioteca noastră. Vom continua  să investim în ele deoarece categoric nu îsi pierd valoarea  putând fi utilizate și la vârste mai mari sub diverse forme.

Pe de altă parte, cu mâna pe inimă pot spune că dacă ai câteva tone de energie și bunădispozitie, întreci orice tip de jucărie de pe piață. Treptat vine și vremea jucăriilor educative ce au un rol foarte bine definit și aici aș recomanda cu drag

jucăriile din lemn ,materialele printabile si cardurile luminate. Dar pentru ca tu ca părinte să fii jucăria cea mai de preț a copilului, ai nevoie și de un minim de ajutor, iar bunicele își intră în rol cu brio la acest capitol întrucât ne-au ajutat enorm mai ales cu partea administrativă, iar  noi părinții am putut  să ne dozăm energia pe ce trebuie.

Coșul de animale este magic mai ales când Daria face drumuri dormitor - baie cu fiecare dintre ele să le facă baie, cel cu instrumente o scoate adesea din stările de nervozitate sau de plictiseală, iar coșul de plușuri e și el salvator în momentele în care vreau să mai fac și eu una alta, Daria fiind un copil generos și dând de mâncare la toată gașca.

Coșul cu obiecte utile i-a sporit imaginația și a învățat-o că se poate juca și singură, descoperind jocul de rol. Căruciorul cu bebelușul este acum super la modă și afară când se plimbă  cu el mă ajută să mai respir și eu nițel că altfel sunt ca un girofar după ea.

La acestea aș mai adăuga alte două cutii de jucării, una de lego și una cu popice colorate pe care Dragoș le folosește intens improvizând alte jocuri pentru a-și anima odrasla. Si lista de jucării se încheie aici.
Urmează o serie nouă de materiale educative pentru zilele caniculare și alte câteva cărți ce fac cu ochiul copilului din mine dar cu doza de cumpătare aferentă.

Una peste alta, fie iarna, fie vară, fie boală, fie ploaie, fie vânt, fie plictiseală, morocănoșeală, cărțile au fost categoric  în top și recomand oricărui părinte să le pună la vederea copilului înca de la câteva luni că ei înțeleg mai mult decât am crede și învață multe, exersându-și răbdarea și  creativitatea sub cele mai diverse forme.
Aș zice metaforic că sunt ca apa sau ca felul principal la fiecare masă iar garnitura o reprezință orele afară care trebuie să fie si alea cât mai multe mai ales când  sunt ei atât de mici și cât ne permite și vremea. Desertul suntem noi deoarece suntem cei ce le oferim explicațiile necesare și îî însoțim în minunata lor călătorie.

La vârste  atât  de mici,  nu au nevoie  nici să  știe să  citească sau să  scrie, nici să  numere, nici să distingă forme geometrice sau să vorbească limbi străine ci au nevoie să se joace simplu și natural și să fie iubiți. Nu trebuie să aibă griji sau stres, ci doar zâmbete la purtător.