Back to work

1 an și 10 luni. Parcă  mai ieri mi-am strâns toate lucrurile de la birou și am plecat cu emoții gigant în  călătoria nouă  ce mă aștepta. Săptămâna aceasta am revenit la birou. Cu bucurie, multă încredere  și recunoștință pentru că am avut parte de așa o experiență  cu multe elemente dificile dar și mai multe sentimente frumoase. Poate chiar cea mai frumoasă experiență de până acum. Pe drumul spre birou, nu am avut nici cel mai mic semn de îngrijorare, de paranoia la care deseori mă gândeam înainte de acest moment al reînceperii. Detașare totală, fără nici măcar vreo tentativă de a suna, de a verifica pulsul de acasă.

Au fost aproape doi ani plini de multe evenimente în care practic am învățat  cot la cot cu Daria ce înseamnă să te naști și să nu știi să faci mai nimic. Să înveți de la zero totul - și ea , și noi.

Aproape doi ani în care ne-am reinventat ca și familie, ca și cuplu și am devenit o echipă faină. Am dobândit puteri magice.  Doi ani în care am fost în agonie și în extaz, în care am plâns și am râs, am greșit, am iertat și am învățat cât poate în zeci de ani la rând.  Luni și săptămâni în care m-am redescoperit și am spart multe mituri ce apar când vine vorba de un copil. M-am plimbat zeci de ore prin multe locuri din București și din țară, am băut multe cafele aromate în cafenele frumoase, am încercat printre momentele grele recunoscute în rolul de mamă să-mi găsesc și acel timp pentru mine și nu am simțit când a trecut tot acest timp.

Am călătorit mult cu Daria, am tratat-o de multe ori ca de la egal la egal, am obișnuit-o să meargă cu mijloacele de transport în comun și mai ales cu metroul ca să își prețuiască timpul de la vârste foarte mici, am luat-o mai peste tot cu noi, am integrat-o în relația noastra frumoasă iar acum ea este cea care vine la noi seară de seară și ne strânge în brațe știind ce înseamnă iubirea, veselia și convivialitatea.  M-am jucat sute de ore redevenind copil , am dobândit un nivel de multitasking covărșitor, am devenit o matinală înrăită și un spirirt excesiv de organizat. Am pierdut neuroni mulți ce-i drept, ridurile s-au mai accentuat, firele albe s-au mai revoltat, dar a meritat cu siguranță. Am trăit intens toată această perioadă. 

Cu emoție și bucurie pot spune că un atașament foarte puternic s-a creat în acest timp , lucru ce îmi dă puterea să fiu în continuare un top performer (că tot am revenit în câmpul lexical corporatist) în relația cu al meu copil deoarece cred cu tărie că primii ani din viața unui copil sunt plini de o paletă largă de descoperiri și voi încerca să fiu prezentă activ pe cât de mult posibil.

Timpul petrecut cu ei intr-un mod calitativ, dincolo de muncă, grădiniță e magie pentru orice copil și reprezintă bazele unei relații frumoase. 

Implicarea enormă a tatălui în creșterea copilului este cu siguranță explicația pentru o parte din bucuria și încrederea pe care le-am simțit ieri când am plecat spre muncă. Daria a rămas cu  Dragoș și am observat-o cât de liniștită și veselă este în preajma lui, lucru ce mi-a făcut inima să o ia la sănătoasa de bucurie. Să vezi siguranța tatălui și bucuria de pe chipul lui când rămâne cu al său copil e ceva unic. Deci da - se poate ca o relație de atașament tată - copil să existe de la vârste atât de mici. 

Dincolo de această relație frumoasă tată-fiică, nu e bucurie mai mare pentru mine să văd că Daria e așa entuziasmată în preajma bunicilor - "bui" cum îi strigă ea - iar ajutorul lor este sfânt. Știind că în perioada de tranziție - copilul își petrece timp prețios cu oameni ce îl iubesc și îi și arată asta - acest lucru îl pregătește pentru etapa următoare: grădinița și o ajută și pe mama să se detașeze  îndreptându-și atenția de peste zi și spre alte activități.
Reîntîlnirea cu oamenii vechi din echipă, dialogul social din timpul zilei   au contribuit în egală măsură la bucuria mea.

Cu dragoste și drag, mulțumesc pentru ce mi-a fost dat!