Stil de viață bucuros


În urma unei experiențe crunte în care tatăl meu a murit efectiv  sub ochii mei, pot spune că am conștientizat într-un mod foarte dur că viața se poate stinge în câteva minute, secunde. Poți să fii  cel mai fericit om din lume și în secunda doi să ajungi la agonie. Se poate întâmpla oricui, oriunde, oricând. 
Această traumă m-a schimbat complet ca și om  și  cred cu tărie că trebuie să prețuim, să iubim și să ne însușim responsabil viața. Să o facem cu stil și cu bucurie - de aici și numele blogului.  Să o facem zi de zi.
Scrisul a avut și încă are efect terapeutic. Acest jurnal personal  s-a născut din multă suferință.  Exprim în spațiul public opinii, concepții, idei trecute strict prin filtrul personal. 
Încerc să nu judec și să nu dau lecții. Să inspir. Să bucur și să mă bucur. 
Mi-aș dori ca acest stil de viață la care lucrez în primul rând pentru mine să reprezinte un model pozitiv și pentru copilul meu Dărios.




Un stil de viață sănătos, frumos, iubicios, bucuros, colorat, piperat  și aromat.
Mi-aș dori să pot influența și alți oameni care citesc ce scriu. 
Voi scrie cu preponderență despre viața de mamă.
Despre căruța de provocări care apar în drumul părinților.
Despre dreptul de a greși și de a te ierta.
Despre depresie.
Despre carieră.
Despre dragostea de a călători.
Despre atașament copil-părinte.
Despre religie.
Despre agonia și extazul din familie odată cu apariția unui copil.
Despre grija de sine și grija de cuplu.
Despre importanța sportului sub diverse forme.
Despre joc și joacă.
Despre modelele din viața noastră.
Despre iubirea de bunici.
Despre conceptul de familie.
Despre  hobby-uri.
Despre echilibru.
Despre educația financiară.
Despre tristețe.
Despre traume.
Despre furie. 
Despre tristețe.
Și despre multe altele.
Scrisul mă ajută să clădesc și să întăresc cărămizile acelei case cu stil. Chiar și cu riscul de a mai da din casă.

Pentru tine, tată....


"Fill not your heart with pain and sorrow,
but remember me in every tomorrow.
Remember the joy , the laughter, the smiles,
I've only gone to rest a little while.
Although my leaving causes pain and grief,
my going has eased my hurt and given me relief.
So dry your eyes and remember me
not as I am now, but as I use to be.
Because I ill remember you all
and look on with a smile,
Understand, in your hearts,
I've only gone to rest a little while.
As long as I have the love of each of you,
I can live my life in the hearts of all of you."








Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasiunea pentru contactul uman

A lucra de acasă - beneficii & dezavantaje

Educația alimentară din bârlog