Joc, joacă

Dacă m-ar pune cineva să enumăr  câteva dintre elementele de bază dobândite în ucenicia primului an și jumătate în  rolul de mamă aș spune cu mâna  pe inimă că joaca cu copiii noștri  trebuie sa fie piatra sfântă în  relația  pe care ne-o construim cu ei. E o afirmație personală raportându-mă la copilul nostru, strict la experiența noastră. Nu dau sfaturi și cred cu tărie că nu sunt doi copii la fel și poate ce funcționează la unul, nu merge deloc la celălalt. 

Recunosc că mai citeam una, alta înainte să am efectiv un copil că tot e trendy să citezi din beletristica noului curent de parenting și frecvent dădeam de acele pasaje ce încurajau părintele  să se joace cât  mai mult cu copiii. Dar practica ne dă de furcă, la teorie suntem buni cu toții.

Din experiență proprie, joaca chiar   dezvoltă  foarte multe abilități la copii încă din momentul în care încep să distingă lumea care-i înconjoară. Si nu mă refer aici la toate acele  jocuri prin care se urmărește stimularea cognitivă  întrucât este la modă acum să știe  copilul - daca s-ar putea până la doi ani - culori, forme, litere si cât  mai multe cântecele. Să  nu uităm  de vorbitul în fraze  și făcutul la oliță. Mă refer mai degrabă la joaca naturală între  părinte - copil ce pune bazele unui atașament foarte puternic.

Joaca practicată  încă  de la vârsta de 3 luni m-a ajutat să  mă pot înțelege mai târziu cu Daria în diferite situații. Nu aveam rezultate revoluționare să fie clar, dar îmi antrenam răbdarea de a mă  juca mai ales în momentele când copilul percepe  si mai bine lumea ce îl  înconjoară.

Nu îmi  propusesem să  mă  joc atât  de mult cu propriul copil dar felul lui de a fi de mic - agitățel convins -  m-a îndreptat  spre o exploatare mai intensă  a laturii ludice.

Așa am început  să   confecționez diferite jucării, să  triem  ceea ce îi  cumpăram  si să eliminăm multe dintre lucrurile inutile de pe piață - jucându-ne activ cu ea.

Jocul a fost de asemenea intens exploatat si în  perioada cât am purtat-o în  marsupiu, iar asta mi-a oferit șansa să  am o viață  socială surprinzător  de activă, demontând  multe dintre scenariile des întâlnite printre mămicile  din parcuri.

Ulterior, văzând  că  funcționează  această metodă,  am aplicat-o și sub alte  forme, cu precădere  la anumite  acțiuni  cu care ea încă  nu se obișnuise . Și uite așa - încet , încet  jocul a pus stăpânire  pe casa noastră, atât  eu cât  si Dragos fiind prizonierii  lui - eu cât  era ziua de lungă  și copilul treaz - el în  schimbul de după-amiază.

Nu are rost să  intru  in detalii  asupra stării noastre psihice  seara că  ar fi descurajant topicul , dar pot spune că  a contat enorm mai ales când  a început copilul să conștientizeze  si mai multe aspecte asupra lumii  în care trăiește, iar revolta lui și testarea limitelor noastre și-au făcut simțite prezența.

Mărturisesc  cu sinceritate  că pot face cu Daria multe lucruri ce poate par bizare pentru vârsta ei - pot merge cu ea și cu metroul , și cu autobuzul  , și pe jos , și într-o librărie -  și intr-o cafenea -   și la un restaurant - și la drum mai lung - și plecate o zi întreagă de acasă - și mă înțeleg de minune cu ea deoarece de foarte multe ori apelez la această   terapie a  jocului ce mă scoate din multe  încurcături. Când  zic joc, mă refer și la multe limite  introduse copilului tot prin această tehnică  ce uneori funcționează,  alteori să lasă cu sesiuni de furie maximă, dar mai cred cu tărie  că plânsul  și toate aceste descărcări -  mai ales la vârste atât de mici -  sunt obligatoriu necesare pentru a se mai elibera și ei de tot felul de tensiuni și frustrări.

Zile frumoase  cu joc și joacă !