Stil de viață bucuros

În agitația lumii în care trăim, pot spune cu tristețe că uităm să ne mai relaxăm, să ne mai bucurăm de orele petrecute dincolo de birou / muncă. Să ne aerisim mintea și în timpul săptămânii, nu numai în weekenduri.Să ne colorăm un pic viața. Cu orice ne poate face nouă plăcere.  Mi-aduc aminte cum mulți oameni cu care am intrat în contact de-a lungul timpului îmi mărturiseau cu naturalețe că nu au ce face efectiv acasă  sau că nu își iau concediu dacă nu pleacă undeva. Care erau uitați la birou după ce li s-a încheiat programul. Mă gândesc că poate pentru ei pasiunea jobului era echivalentă cu bucuria pe care ți-o oferă un hobby și clar nu trebuie judecați în acest caz. Pe de altă parte sunt mulți oameni ce nu concep să își ia o zi liberă în care să facă lucruri ce îi relaxează, îi detașează de rutina zilnică. Nu trebuie nici ei judecați, doar îndrumați spre un alt mod de a privi viața - uneori e bine să avem acel  moment de relaxare, de introspecție deoarece acest...

Cred că viața ne-a fost dată să întâlnim și oameni deosebiți de la care avem multe de învățat.  Unul dintre acești oameni este pentru mine, mama. Un munte de putere, de voință, de iubire de copii, de suflet mare. Ce am apreciat cel mai tare la ea a fost dragostea infinită si necondiționată pentru ai săi copii și eforturile depuse de-a lungul anilor pentru a ne fi nouă bine. Preocuparea ei pentru educația noastră, pentru a ne transmite niște principii morale riguroase. Pentru a ne forma ca oameni. Felul în care și-a creat un atașament  cu noi, modul în care și-a construit o relație puternică și sinceră așa cum a știut mai bine și cum i-au permis vremurile. În orice moment de cumpănă, ea a fost acolo cu un sfat, o vorbă bună, un zâmbet ce ne aducea mereu o fărâmă de optimism. Echilibrul ei, răbdarea, organizarea și sacrificiile pe care adesea le-a făcut sunt, recunosc, model pentru mine. Niciodată nu voi înțelege cum ea nu obosește, număr pe degete dățile când s-a plâns...

D e când suntem în breasla părintească,multe lucruri s-au schimbat în  ce privește timpul nostru personal. Punem foarte mult accent pe respectarea rutinei dărioase - de aceea într-un an jumătate numărăm pe degete zilele în care Daria a ajuns acasă mai târziu  de 21,00 - fapt pentru care găsirea unor soluții de a avea viață socială nocturnă  cu un copil extrem de rutinos a fost un obiectiv esențial.  Pe de altă parte, chiar dacă ai un copil mic, nu înseamnă că a ieși la o cafea cu o prietenă sau cu un om ce te inspiră trebuie să devină imposibil, plăcerea de a merge la un eveniment social, la un coafor, la un shopping, la o piesă de teatru, la o expoziție, la un masaj, la o plimbare trebuie să mai existe în viața noastră. Ba mai mult acele iesiri în doi nu trebuie să  dispară, o cină romantică trebuie să-si găsească  si ea locul în  peisajul părintesc. Să   ne găsim acel timp pentru noi si pentru cuplu. Cum? Bunicii au jucat un rol crucial ...

Câți  dintre noi  nu afirmă: dacă  ai voință, orice e posibil! Ușor de spus, tare greu de aplicat  în anumite circumstanțe.  Mai ales când vine vorba de mâncare, cu greu reușesc să-mi stăpânesc poftele. Un sos colorat, o ciocolata buclucașă, un iz de ceafă sau afumătură - toate la un loc fac knock-out voința. Nu zic că nu sunt bune și aceste mâncăruri, dar cu moderație și cu respectarea anumitor reguli - asta dacă vreau să fiu o soție good looking și o mămică sănătoasă. În urma unui studiu intens asupra acestui concept  psihologic, concluzia e că voința trebuie antrenată. Uneori chiar într-un stil mai ''hard''. Trebuie  de asemenea să nu facem abuz de ea deoarece  e limitată. În ce sens? Dacă  ne propunem să facem prea multe lucruri  și apelăm  la voință  și autocontrol să  ne susțină, s-ar putea să rămânem  fără  resurse si ce câștigăm pe de o parte - pierdem pe de alta. În mu...

Până să o am pe Daria, eram as la capitolul trezit târziu și grad ridicat al morocănoșeniei faciale. Mâncam ceva pe fugă și cafeaua sorbită în liniște era un concept ce se practica doar în weekenduri. Totul s-a schimbat pe măsură ce am pierdut multe ore de somn în primul an de părințeală. Organismul meu a trecut printr-un proces de călire forțată în materie de treziri extra matinale așa că diminețile încep acum  între 6.30-7. Cafeaua e sorbită pe așezate, micul dejun e prezent zilnic cu excepția dimineților în care sunt terminată dupa nopți mai grele și nu mă bucur efectiv de aceste ritualuri matinale. E minunat să treci peste bariera somnului și a lenei și să te educi să ai un  timp dedicat dimineața. Face bine și la minte, și la trup și suflet. O șansă în plus de a petrece timp în familie și de a te încărca pozitiv  înainte de a porni la drum.  Dimineți frumoase!

În urma unei experiențe crunte în care tatăl meu a murit efectiv  sub ochii mei, pot spune că am conștientizat într-un mod foarte dur că viața se poate stinge în câteva minute, secunde. Poți să fii  cel mai fericit om din lume și în secunda doi să ajungi la agonie. Se poate întâmpla oricui, oriunde, oricând.  Această traumă m-a schimbat complet ca și om  și  cred cu tărie că trebuie să prețuim, să iubim și să ne însușim responsabil viața. Să o facem cu stil și cu bucurie - de aici și numele blogului.   Să o facem zi de zi. Scrisul a avut și încă are efect terapeutic. Acest jurnal personal  s-a născut din multă suferință.  Exprim în spațiul public opinii, concepții, idei trecute strict prin filtrul personal.  Încerc să nu judec și să nu dau lecții. Să inspir. Să bucur și să mă bucur.  Mi-aș dori ca acest stil de viață la care lucrez în primul rând pentru mine să reprezinte un model pozitiv și pentru copilul ...