Gânduri pentru părinți
O zi de toamnă perfectă. I-am lăsat pe urșii mei dragi să se plimbe în voie și am luat-o la picior singură pe străduțele colorate din orașul meu de suflet. Am ajuns într-o mini piață mângâiată de o lumină caldă. Zumzet de oameni și chelneri zâmbăreți.
Relaxare. Culoare. Savoare. Mi-am comandat un cappucino vienez și mi-am lăsat gândurile să zboare. Zidul de piatră însuflețit de florile agățătoare mă teleportează spre o altă lume. În preajma mea, s-au așezat doi bătrânei care au comandat două pahare de vin roșu și fac glume deochiate. El îi face din ochi, ea îi zâmbește. Iubirea și intimitatea mai există și la vârste îndepărtate. Cât de frumos...
Relaxare. Culoare. Savoare. Mi-am comandat un cappucino vienez și mi-am lăsat gândurile să zboare. Zidul de piatră însuflețit de florile agățătoare mă teleportează spre o altă lume. În preajma mea, s-au așezat doi bătrânei care au comandat două pahare de vin roșu și fac glume deochiate. El îi face din ochi, ea îi zâmbește. Iubirea și intimitatea mai există și la vârste îndepărtate. Cât de frumos...
Mă pregătesc fizic și psihic pentru un nou an preșcolar. Este al treilea și recunosc că pornesc la drum cu mai mult curaj și optimism. Am încredere că va fi un an mai ușor atât pentru Dărioasa noastră dragă cât și pentru noi. Își știe colectivul, educatorul, e mai întărită din punct de vedere al imunității și mai pregătită emoțional. Nu a fost ușor să ajungem aici vorbind despre un copil sensibil care s-a acomodat greoi cu ideea de a merge la grădiniță. Care s-a îmbolnăvit des. Aproape un an de zile i-a luat să se acomodeze, plângea luni în șir dimineața, dar eu am avut încredere că va veni ziua în care ea se va acomoda. Am lăsat-o în ritmul ei și nu am cedat. Nu am optat pentru bonă deoarece am simțit că intrarea în colectivitate îi va prinde bine din multe puncte de vedere, iar intuiția mea nu m-a înșelat.
Primul an a fost un haos cu dimineți rupte din filmele de groază , cu multe boli la activ, cu lucrat de acasă în tandem cu administrare de medicamente. Cu cearcăne pentru părinți şi fire albe. Cu oboseală cronică și cu nervi tari. Dar cu speranță că va veni și acea zi în care ea va deveni un copil mai rezistent la viruși, mai independent, mai curajos, mai dornic să schimbe un pic mediul atât de famliar ei cu un mediu diferit și necesar pentru dezvoltarea ei interioară. Și acea zi a venit.
Încurajez toți părinții care sunt la început de drum în ce privește intrarea în colectivități să nu-și piardă speranța că vor vezi și zilele în care ei ca și părinți vor fi mai relaxați , iar odrasla li se va desprinde mai ușor la plecare. Răbdarea, ăsta e ingredientul principal și perseverența. Comunicarea în familie și găsirea unor resurse exterioare din care să ne hrănim în zilele mai greoaie logistic.
Odată cu începerea școlii, grădiniței, rutina în casele noastre e vitală deoarece ne ajută să ne păstrăm echilibrul. În acest sens, îmi pregătesc atitudinea fermă și regulile clare care îmi vor anunța zilnic copilul că e necesar să luăm cina la 19.30- 20.00 apoi să ne băgăm în pat la 21.00 pentru ca la 22.00 să doarmă toată casa. Asigurarea unui număr de ore adecvat de somn în perioadele în care copiii frecventează grădinița e obligatoriu în ceea ce mă privește deoarece dimineața nu-mi permit să lenevesc. Suntem o familie în care ambii părinți au sarcini bine trasate și e important să ne odihnim ca să ținem pasul cu această rutină. Pune micul dejun , pregătește pachetele de mâncare pentru familion, rucsacul odraslei, asigură-te că ajungi dimineața la o oră fixă la grădiniță apoi la job vor fi de mâine sarcini obligatorii pentru mine. Nu voi renunța în a mă trezi cu jumătate de oră înaintea odraslei ca să-mi savurez cafeaua în tihnă cu ursul meu drag. E acel moment al meu care mă încarcă mult și mă ajută să fiu o mamă energică în fața copilului meu, o soție vioaie și un angajat care-și îndeplinește rolul responsabil la job.
În acest an preșcolar, am stabilit cu ursul meu drag să ne organizăm sarcinile în așa fel încât fiecare să aibă în timpul săptămânii două zile alocate pentru sine. A mai crescut și ea, iar noi simțim să revenim la acele momente în care să facem și alte lucruri funcție de pasiunile, preferințele fiecăruia. Aceste momente hrănesc starea de echilibru din bârlog.
Să fie un an cu sănătate, cu înțelegere, cu relații frumoase cu-ai noștri copii, cu răbdare, comunicare, zâmbete și voie bună! Gânduri bune pentru pitici, mămici și tătici!
Comentarii
Trimiteți un comentariu