A lucra de acasă - beneficii & dezavantaje

Mă tot pornesc de ceva timp să-mi aștern gândurile în acest spațiu online unde obișnuiam să scriu mai des înainte, dar oboseala cronică cu care m-am pricopsit după anul pandemic a mai diminuat  din păcate dorința de a scrie. 

Mă gândesc cu amuzament la faptul că anul trecut, am militat cu ardoare pentru ideea de a avea un număr mai mare de zile în care aș putea lucra de acasă. Și uita așa, acest virus buclucaș mi-a îndeplinit dorința. Aș zice mai degrabă că a împins-o către extreme deoarece   biroul meu s-a mutat acasă  de un an de zile. Ba mai mult ,  am primit și un bonus de toată frumusețea - vreo 10 luni de zile de prestat dublu job  full time:  angajat cu normă înreagă la corporație, concomitent dădacă full time , bucătăreasă, animatoare  a preșcolarei mele  dărioase  pe perioda în care a stat și ea acasă. Noi două amândouă în timpul săptămânii căci ursul nostru bugetar nu a avut parte de luxul muncii în online. 

Un an atipic din multe puncte de vedere. Un an în care am albit mai tare, m-am ridat, am pierdut neuroni cu duiumul, am pus vreo 2 kile în plus , iar  creierul a fost și el zguduit de la atâte logări  pe platformele online. Un an în care am făcut cunoștință  cu domnu' Covid cât  și cu domnița Anxietate atunci când mirosul  nu îmi mai funcționa la parametri normali. 

Un an în care am învățat mai multe despre structura psihicului uman încât am încheiat cu brio prima mea sesiune pe teren psihologic.  Am citit mai mult, m-am jucat și mai mult și am învățat să fac față mai bine stresului sub formele sale diverse.

Un an greu, poate unul dintre cei mai grei după moartea tatălui meu. Un an în care împreună cu ursul meu drag, am avut zile mai bune și mai nebune. Un an  în care am căzut și m-am ridicat deoarece e  greu să joci la dublu  pe mai multe planuri. Să o faci și bine.  Un an în care m-am apropiat mai tare de unii oameni. M-am distanțat de alții. Un an în care am învățat de asemenea că se ascund multe resurse faine în mine.  

Un an în care relația de cuplu a crescut și ea în intensitate din cauza momentelor mai atipice prin care am trecut.

Un an în care am practicat deseori recunoștința pentru faptul că încă mai aveam un job cunoscând oameni în jurul meu care au fost impactați   de această pandemie pe plan profesional. 

Un an în care am conștientizat cât de mișto e să poți lucra de acasă  cu condiția ca acele  mecanisme interne de autodisciplină să se activeze pentru binele psihic cât și cel fizic al organismului. 

Disciplina de a mânca la ore fixe când poate ai frigiderul la câțiva pași de tine. Disciplină de a lua pauze între zecile de ore de stat prin online. Disciplina de a face mișcare , de a ieși afară pentru a-ți lua doza de  oxigen , de soare, de ploaie, de vânt. Disciplina de a socializa, de a te împrieteni cu un vecin ca să nu uiți complet regulile de bază ale comunicării față în față. Disciplina de a mai merge prin oraș chiar dacă nu ai un scop precis. Disciplina de a-ți  mai cumpăra lucruri care te bucură.  Disciplina de a organiza o întâlnire online cu un prieten ca să mai ieși  din vâltoarea muncii. Disciplina de face ordine în jurul tău de zeci de ori pe parcursul unei săptămâni, căci atunci când muncești de acasă și ai prin zonă un copil preșcolar  24 din 24, poți fi martor al  unui scenariu  apoteotic de sisific deoarece strângi lucrurile  și peste 5 minute apar iarăși de unde le-ai luat.  

Nu mai dezvolt subiectul cu mâncarea căci părinții știu prea bine că acei copii care au stat anul trecut acasă au mâncat mult mai mult decât poate ar fi mâncat la grădiniță&școală . Zile în care  stăteai cu o mână pe cratiță , cu o cască la ureche în plină ședință pe mute  căci copilul , negru de furie riposta că iarăși i s-a golit farfuria.

Disciplina de a face sport căci kilogramele o pot lua și ele razna. De a face exerciții pentru spate după atâtea ore de stat cu ochii în calculator într-o poziție poate incorecă.   Disciplina de a închide calculatorul la fix când se termină  programul. Disciplina de a mai găsi diverse plăceri într-un spațiu în care ai stat continuu în uttimul an deoarece nu-ți permiți luxul de a pleca de acasă și de a te cocoța pe un vârf frumos de munte deoarece una bucată de copil are nevoie și el de socializare , de joacă cu alți copii, de educație  prin alte medii căci altfel riscă să fie izbit de noile boli la copii după un an pandemic - sălbăticie, anxietatea manifestată prin  comportamente agitate și violente.

Recunosc că nu mă aflu încă în breasla celor care sar în sus de bucurie  că lucrează de acasă deoarece încă  mai am de lucrat cu mine pe câteva paliere ale autodisciplinei, dar le iau încetișor căci încă nu mă cheamă  nimeni înapoi la birou. 

Cu sănătate mentală și fizică înainte! Cu optimism și ironie!

Sursă fotografie: https://ro.pinterest.com/pin/370139663124100328/