Răsfoind toate postările scrise cu drag și cu cearcăne - întrucât mă relaxez pe acest blog mai ales pe somnurile odraslei sau noaptea - mă întreb de unde îmi sunt date puterea și determinarea să fac atât de multe lucruri într-o singură zi, să zâmbesc atât de des si să mă bucur de lucrurile mărunte din jurul nostru ...
Sunt si acele zile în care recunosc că îmi vine să îmi iau câmpii, când sunt ciufulită și simt că-mi fuge pământul de sub picioare la câte am de făcut, în care îmi vine să o iau direct pe arătură cum s-ar zice în Moldova, să țip, să mă cert, să las totul și să ies la o gură de aer. Si chiar asta fac când pot. Iar puterea îmi revine încet, încet, zâmbetul reapare și fizicul alături de psihic își recapătă forțele. Din senin sunt încărcată să fiu ca nouă.
Cu siguranță toata puterea zilnică îmi este dată de la Dumnezeu și din iubirea infinită pentru Dragoș și Daria. Cred că bucuria asta zilnică, capacitatea de a observa lucruri mărunte ce ne pot aduce energie si zâmbete vin toate din iubire, iar această iubire ne ajută să trecem mai ușor peste momentele dificile pe care toți oamenii le vor încerca sub o formă sau alta, de-a lungul vieții lor.
Dragoș e un om deosebit, nu am cuvinte să descriu bunătatea lui, lumina din ochii și inima lui, naturalețea cu care mă ajută și mă susține în orice fac și cu care ajută lumea ce îl înconjoară. E omul ce în fiecare dimineață nu iese din casă până nu îmi lasă pe aragaz cafeaua delicioasă, e prietenul de nădejde cu care discut și dezbat toate lucrurile cotidiene luând împreună decizii, supărându-ne, certându-ne și iubindu-ne. E omul pentru care respectul e literă de lege, bășcălia în situațiile de criză îl caracterizează, optimismul și smerenia îi sunt atât de la îndemână. E omul cu care vreau să grădinăresc la pensie și cu care să mă plimb la bătrânețe pe munte. E poate prea bun pentru lumea modernă in care trăim. E omul ce-mi dă puterea să îmi găsesc puterile și ideile ca să-i prepar cele mai gustoase bucate. E bateria mea când rămân fără energie, la orice oră din zi și din noapte, dacă am nevoie de el, face tot posibilul să fie lângă mine. E omul pe care vreau să-l primesc cu zâmbete când ajunge acasă, e cel pe care nu vreau să-l supăr deoarece supărarea și amăgirea nu ne fac bine. Poate nu reușesc mereu să fac toate aceste lucruri, deși asta simt, dar cu siguranță fiecare zi pe care o trăiesc în acest stil e mai frumoasă când conștientizez toate aceste lucruri. Puterea aceasta mă ajută să mă organizez, să fac tot ce-mi propun, să reușim seara să mâncăm împreună, să petrecem timp de calitate deoarece prezentul e important și fiecare oră petrecută cu cei dragi contează nespus de mult.
Daria e cealaltă putere a mea, e inima mea, deși fizic și psihic, e cea care mă solicită cel mai mult. Cu ea fac și mai multe lucruri și puterea îmi vine observându-o, iubindu-o necondiționat cu recunoștință și mulțumire pentru minunea de fetiță ce ne-a fost dată.
Zâmbește foarte mult și asta mă incarcă enorm, este argint viu și asta mă ține în priză maxim , dar îmi și zdrobește uneori crunt neuronii, ca să fiu sinceră cu mine însămi. Dar partea fascinantă în toată ecuația asta e că puterea revine, iar cu ea și pentru ea, ajung să fac o sumedenie de lucruri, iar seara după ce o adorm, o privesc uimită cum doarme atât de liniștit și cum îmi dă putere ca a doua zi să o iau de la capăt. Sunt extrem de recunoscătoare că mi-a fost dat privilegiul să stau aproape doi ani acasă deoarece vor veni zilele în care fiecare va fi cu ale lui și nu vom mai avea aceste ore nelimitate în care avem șansa să stăm împreună cât vrem și cum vrem.
Printre cele două puteri se regăsește rugăciunea ce ajută atât de mult și ea, părinții , frații și toți oamenii dragi din viață-mi. Toate la un loc îmi dau o energie molipsitoare si mă fac sa iubesc foarte tare viața, să zâmbesc si să iert.
Să fim sănătoși și să iubim tot ce ne-a fost dat!
Comentarii
Trimiteți un comentariu