Stil de viață bucuros

Ora 21.00.  16 ore de când eram trează. Oricât de obosită aș fi fost, nici prin gând nu-mi trecea să renunțăm la planul de a ieși în oraş cu niște prieteni după ce voi reuși minunea - să adorm odrasla.   Mângâiam  de zori fruntea copilului cu mișcări  rapide  că de altfel riscam să aud pe fundal - epede , epede , mângâie mami. Paralel mă gândeam cu ce să mă îmbrac pentru a ieși în oraș să petrec. Mă lua cu entuziasm căci urma să ne vedem cu niște prieteni, și ei neieșiți, îmbrăcați în pijamale la ceas de noapte și așteptând să le dăm semnalul că pot ieși din casă. În momente ca acestea, Dărioasa mea drăgăstoasă parcă simte că vrem să evadăm, adoarme mai greu, mai verifică starea de spirit la un anumit interval de  la adormire strigându-mă să vin la ea.  Eu mângâiam de zori și-mi imaginam că nimic nu trebuia să-mi strice planul de a ieși la pub. Deja vizualizam un cocktail, simțeam muzica de pe fundal, agitația  de care, recunosc  că...

Ziua începe la ora 5 - 6 am. Mă urnesc cu greu din pat, capul îmi vâjâie de parcă am fost bătută în timpul nopții, dar mirosul de cafea  și veselia odraslei îmi mai ridică moralul. Sunt de fel optimistă și acest lucru mă ajută enorm. Recunosc că uneori îmi vine să plâng că mi se pare că nu o să mai dorm niciodată , sunt furioasă, îmi mai imaginez uneori o telecomandă cu un buton mare pe care apăs și  dau odrasla pe mute când o aud la orele alea - mami, vrei să ne jucăm? dar revin apoi pe linia normalității acceptându-mi soarta.  Soarta mea e ușoară în comparație cu alte familii ce se confruntă cu probleme de sănătate mari sau alte lucruri (aici este un filmuleț despre lumea copiilor cu autism ți experiențele părinților  acestora - https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DVjn0TFv8vMI&h=ATNoKQX2HIZrZ98ebC781PVUhRU70dnbGw44ng1t48dYJgD5cIXNWfldW5dyNsy5C4SN8Lk2HY_JVDLP92LHx22zIhlXLFX7GhBLq2lWX7OFCyqlgttjf7yU8-NfiRfCtLHEffRbhUojHg )...

Pe zi ce trece îmi dau seama că a mânca e ca un hobby pentru mine. Sunt destul de pretențioasă la acest capitol și acest act este mai mult decât simpla îndeplinire a unei nevoi fiziologice, e un întreg ritual de a combina gusturile, de a mă bucura când vine ora mesei. Mă mai mir de odrasla dărioasa ce a moștenist clar gena de la mine deoarece are și ea o plăcere de a mânca,  o veselie și o energie maximă când se așează la masă. Îmi place să mănânc diversificat, să încerc combinații noi, să simt aromele și ingredientele unui preparat, să mă bucur de gust. Când mă gândesc cum m-am pitit aseară în bucătărie cu  fasolea bătută făcută de soacra mea, îmi vine să râd.  Simțeam cum papilele gustative o iau razna.  Mâncam și savuram. Mâncarea asta e genială. Colorată și delicioasă. Acel sos e demențial. Are la bază multă ceapă călită peste care se toarnă sos de roșii din abundență și condimente după preferițe.  Sosul de roșii din cămară e și el gustos  fiind de...

Hmmm...ce culoare vrei? Roșu. Ia de  aici și urmează 2 shoturi de suflat nasul... Hmmm ce culoare mai vrei? Abatu....Ia de aici și încă două ture de luptat cu mucozitățile. Altă culoare? Gaben ...Și uite așa după ce terminăm jocul cu setul vast de carioci, are curățat nasul ca la carte, învață și culorile și cifrele dacă chiar ținem neapărat să fie și un joc educativ,  se și distrează, petrece timp cu părintele și toată lumea este fericită.  Pe măsură ce îmi observ mai bine copilul, cred în ideea că prin multe jocuri, reușim să ne înțelegem mai bine  cu odrasla. Ne confruntăm ce-i drept și cu perioada de testare a limitelor,  de repetiție continuă a  nu-ului infinit, iar atunci când  apar  acțiunile ce nu prea  o încântă, începe revolta.  Buna noastră dispoziție, improvizația și imaginația de a o atrage în acțiunile mai puțin plăcute prin joc îi mai atenuează din disprețul pe care îl are față de unele sarcini pe care trebuie să le î...

Când ai un copil mic, depinde în totalitate de tine și alegi  ca și părinte să îi respecți cu sfințenia rutina, nu prea mai poți să pleci oricând ai chef fără o oarecare planificare în spate și un respect pentru tabieturile lui. Plus că mai intervine și o doză consistentă de imprevizibil și nu ți se îndeplinesc mereu planurile mărețe. Recunosc că  mai sunt zile în care rememorez cu nostalgie diminețile sau  zilele în care plecam spontan într-o cafenea , restaurant și savuram acele clipe în doi. Sau ne urcam în mașină și plecam în excursie cu energie și voie bună.  Din doi, ne-am făcut trei și e mult mai frumos din alte puncte de vedere. Asta nu înseamnă că trebuie să uităm ce înseamnă să mai petreci timp în doi. Cred maxim că orice cuplu, pentru a rămâne viu, are nevoie de acele ore, jumătăți de zi, o zi, două, trei, asta depinde și de copil și de ajutoarele pe care le are în preajmă ca să nu uite cine este partenerul lui de viață. O surpriză, o floare, un bileț...

În ultima săptămână jumătate, după o formă agresivă de enterocolită și după un virus cu o tuse extrem de nesimțită ce i-au dat târcoale Dărioasei noastre dragi, am trăit totul mai intens și am conștientizat  și mai mult cât de puternică e iubirea de mamă. În repetate rânduri,  inima mea  a fost mică cât un purice deoarece omulețul meu scump era în acea stare de neputință, iar tristețea, furia, frica, oboseala, panica și-au pus amprenta pe inima mea. Nu-mi venea să mănânc, să dorm, să beau apă, să citesc, să mă plimb, să fac nimic. Voiam doar ca ea să fie bine cât mai rapid. Brațele mele erau ca un balsam pentru ea și amândouă luptam pe același front. Pe de altă parte, nu-mi venea să cred ce copil ascultător, înțelegător și curajos ne-a dat Dumnezeu încât de la o vârstă atât de mică să înțeleagă că nu e ok să se zbată când i se ia sânge, că trebuie să ia medicamentele și zecile de siropuri să fie mai bine, că trebuie să renunțe la toate felurile ei de mâncare ca să se r...

Recunosc că sunt zile în care îmi doresc să am un moment al meu , să vorbesc în liniște, să nu mă joc, să nu fiu cu ochii în zeci de direcții, să nu recit poezii, să nu mângâi odrasla o oră până adoarme, să nu gătesc, să nu pregătesc activități,  să nu hrănesc, să nu fac curățenie, să nu dau explicații la de ce-urile interminabile, să lenevesc în pat după ce mă trezesc, să savurez cafeaua citind în liniște o carte bună, să mă plimb în tihnă prin magazine, să călătoresc cu muzica dată la maxim, să admir peisajele, să tac când vreau, să vorbesc când am chef. Poate e o doză de egoism, poate e bine, poate nu e bine, dar eu asta simt. După ce reușesc să-mi îndeplinesc o parte dintre aceste doleanțe, devin o mamă mai plină de energie, o femeie mai plină de viață. Dumnezeu ne-a dat un copil extrem de atașat de noi, dorit din cale afară, iar luxul de a pleca câteva zile să avem un timp doar al nostru a fost rar la noi în bârlog. Am practicat mult jocurile de rol, eu plecam jumătate de ...

Nu știu alții cum sunt, dar eu când primesc produse făcute-n casă, mă bucur din cale afară. Ce-i drept, suntem și o familie mâncăcioasă și consumatoare în proporții mari de mâncare gătită folosind produse puse peste  vară. Mâncatul e ca o pasiune pentru noi, iar diversitatea și calitatea produselor pe care le consumăm sunt literă de lege. Se gătește industrial la noi în bârlog, avem o plăcere imensă de a mânca ceva gustos , iar acest hobby s-a transmis genetic și telepatic și odraslei dărioase. În anul care a trecut , o mână de oameni  ce știu că suntem extra fani  handmade-ului culinar,  ne-au tot adus miere, zacuscă, sosuri de tomate, cașcaval, șunculiță, afumătură,  brânză de vaci,  siropuri, carne pusă la borcan, vin de casă, vișinată, dulcețuri. Mă și amuză Dragoș când intră în casă și-mi zice - am mai primit ceva bun și punem frumos la cămară aceste cadouri de mare valoare.  Admir și respect enorm de mult oamenii ce lucrează la realizarea ac...

Luna aceasta am primit mulți oameni la noi în bârlog, am umblat lerla cu odrasla, pe la prieteni, pe la bunici, pe la mătuși și unchi, pe la serbări, prin locuri frumoase foc ca să  o citez pe  Dărioasa mea drăgăstoasă.  Am colindat și ne-am distrat. Ne-am făcut de cap și frumos a mai fost.  Mers pe jos, mers cu mașina, dansat, distrat, fotografiat, mâncat, socializat. O lună plină de emoții frumoase. A venit ce-i drept la pachet și cu cearcăne în plus pentru noi părinții, cu mai multe doze de energie cu care a trebui să ne înarmăm și cu mai multe bagaje de făcut.  Mulți kilometri străbătuți, gât răgușit de la animat odrasla pe parcursul călătoriilor, multe locuri noi în care am dormit, dar un principiu sfânt a fost respectat pentru a nu ne reîntoarce acasă distruși neuronal și fizic - meniul odraslei cât și orele de somn / masă au fost respectate cu strictețe, dulciurile nu au existat aproape deloc prin preajma ei. De fapt, este chiar realizabil și proiectul...

În prag de Crăciun, nu cred că e bucurie mai mare pentru mulți dintre  părinți  decât cea de a-şi avea copiii aproape. Crăciunul e despre naştere, despre vibrație , despre magie. În luna lui decembrie, părintele îşi doreşte să-şi revadă copilul indiferent unde ar fi acesta,  e nostalgic dacă el nu reuşeşte să ajungă acasă,  uită de oboseală şi de durere dacă le păşesc odraslele pragul, devin ca nişte titirezi şi au o rezistență de fier. Întineresc şi înfloresc. Zâmbesc şi glumesc. Cadoul cel mai valoros pentru ei e să fie efectiv cu sânge din sângele lor. Copiii să stea la masă, să servească din bucatele alese făcute de mamă , să bea din vinul servit  de tată, să deguste din pâinea făcută de bunica.  Uneori , suntem prea tineri şi poate prea lipsiți de trăire şi de esență ca să mai conștientizăm toate aceste bucurii simple pe care le putem aduce părinților noştri. Ne lăsăm duşi de val şi poate că suntem şi noi obosiți, comozi să batem drum lung ca să...

La ceas de seară o auzi pe mogâldeața dărioasă  strigând pe un ton ferm - mami, tati, hai, pup a Daria, ubesc mami, ubesc tati. Ritualul  nocturn anulează orice urmă de oboseală, uit de crizele de peste zi, de furiile odraslei, de oboseala de la muncă şi se aştern bucuria, recunoştința şi iubirea peste inima mea. Când ne mai bate și pe umăr să ne îmbrățișeze sau ne așteaptă cu o moacă de ursuleț de pluș la uşă, inima ți-o ia  la sănătoasa. Când sunt iubiți şi încurajați să iubească, copiii parcă înfloresc. Şi noi pe lângă ei. Oricât de obosiți, furioși, nervoși am fi fost uneori în această călătorie părintească, a existat constant un manifest al iubirii la noi în bârlog, al calmului, al blândeții, al comunicării și al râsului.  Respectul,  evitarea certurilor în fața copilului, romantismul, joaca multă şi-au făcut culcuş  la noi în bârlog.  Primul an dărios a fost mai traumatizant deoarece am dormit extrem de puțin dar tot ne-am păstrat simțul umoru...

Miroase în casă a scorțișoară, ghimbir, nucșoară și a coji de mandarine. O cană de lapte călduț mi-e camarad la ceas de noapte, ascultând pe fundal Vonda Shepard și citind despre Sfântul Nicolae. Turta dulce în formă de înger mă duce cu gândul la tata. Ar fi degustat și el cu siguranță din ea că era tare pofticios.  Lumina caldă a veiozei îmi mângâie ochii obosiți.  E liniște, e bine, e foarte bine. Mintea îmi zboară la copilărie și la poveștile cu Moș Crăciun. E decembrie, o lună a magiei , a poveștilor și a suprizelor. O lună în care te revezi cu oamenii dragi, în care îți dai un răgaz să te gândești la anul ce apoape a trecut. E primul an după mulți ani în care am spus stop maratoanelor prin magazine, freneziei de a lua sumedenie de cadouri și privesc mai degrabă dincolo de latura comercială a acestei sărbători.  Mă gândesc mult la evenimentul nașterii lui Iisus, la conceptul de iubire și la câte minuni aduce ea în viața noastră dacă ne-o însușim activ. Iubirea vind...

Liniște și pace în bârlog. Somnul îmi dă târcoale după o zi tare plină, dar nu mă pot abține să nu scriu cîteva rânduri despre un concept la care mă gândesc intens de ceva timp și pe care încerc să-l și practic mai des în ultima vreme: empatia. Cu precădere, empatia din cuplu. Cred că am trăi într-o lume mai frumoasă dacă noi ca și membri ai cuplului am fi mai empatici. Am aduce magie, plus de valoare și iubire relațiilor noastre. Ne- am certa mai rar și am fi mai des veseli. Ne-am prețui mai mult, ne-ar fi mai tare dor unul de altul, ne-am reîndrăgosti,  ne-am spori șansele să ajungem la adânci bătrâneți împreună.  Am regăsi mai multă dragoste de viață, un  grad de  apreciere mai mare  a celui de lângă noi. Am fi mai plini de esențe, nu doar de aparențe. Am trece un pic mai ușor prin roata vieții.  Nu o să insist prea mult asupra empatiei deoarece e clar  o noțiune complexă și ai nevoie de timp pentru a o practica la un nivel avansat,  ci v...

Moartea tatei a adus multe revelații interioare, o doză mare de iubire răspândită în exterior sub forme diverse și intense, un nivel de empatie mai ridicat,  o perspectivă diferită de a privi uneori noțiunile de viață și de moarte. Suferința te călește și te întărește cu siguranță, te învață vrute și nevrute, te reinventează ca actor al acestei scene a vieții. Din nefericire, această pierdere cumplită a adus cu sine și mai multe insight-uri despre ce înseamnă să rămâi singur. Am aflat mai multe despre asta prin ochii mamei dar și a unor bune prietene ce mi-au definit cu profunzime și sinceritate această dureroasă stare. Nu e același lucru ca atunci când treci tu însuți prin rolul de a rămâne singur, dar dacă ai o fărâmă de empatie mai pronunțată, dacă te abții să judeci și dacă aculți cu răbdare, simți multe discutând cu omul ce rămâne singur și gustă din acest fruct tare amar.  Singurătatea înseamnă să ajungi seara acasă și să fie luminile stinse, să bagi cheia în ușă șă...

În calitate de mame, mereu avem câte ceva de făcut. Și cu siguranță niciodată nu ne va ajunge timpul să cuprindem tot ce ne-am dori să facem. Important este să nu dăm la o parte lucruri ce ne fac plăcere și ne bucură, ne aduc emoții pozitive deoarece copilul nostru, când va fi mai dezvoltat emoțional, va înțelege mai multe și își va aprecia și mai tare mama ce nu a uitat de ea în acest periplu părintesc. Mama care are poveși frumoase de povestit, care trăiește intens, care iubește, care dăruiește, care prețuiește. În acest sens, încurajez ideea ca o mama să-și ia liber o zi întreagă , chiar și mai multe, în măsura posibilităților de la rutina ei zilnică, de la activitățile profesionale, administrative, mămoase și să fugă cât vede cu ochii.  În weekend, asta am făcut și eu, m-am învoit  12 ore  de la șefa mea dărioasă și de la adjunctul consorț,  m-am urcat în autobuz dis de dimineață și am aterizat direct în gară. Mirosea a călătorie acolo, era agitația aia ce t...

Am ajuns astăzi "iarăși a doctor", cum ar zice odrasla. O săptămână e pe val, a doua  e consemnată la domiciliu cu câte o viroză, un muc, o tuse, o bacterie. Imunitatea lucrează, se formează. Cam ăsta e trendul de când a intrat Dărioasa în colectivitate. Dar închid paranteza și revin la scena de astăzi , de pe coridorul clinicii . Daria a plâns tot drumul în mașină, argumentând scurt şi la obiect :  nu doctor, nu gădiniță, iar noi am preferat să o lăsăm să-și zică oful la decibeli înalți, deoarece era clar vreme  de stat în casă, sub pătură, nu de mers bară la bară prin traficul infernal din oraș.  Are și o fobie de a merge la doctor, iar în ce privește ritualul grădiniței dimineață, nu e nici cel mai bucuros copil că trebuie să ajungă acolo. Deci da , avea nevoie să plângă şi da , am lăsat-o să plângă. Când suntem odihniți și în maximă formă, nu-i mai distragem atenția către alte direcții ca să-i atenuăm nemulțumirile pe care le-ar avea şi nu aplicăm mult j...

E marți. Strada e gri. Oamenii merg grăbiți și înfofoliți. Un vânt prevestitor de iarnă îmi dă târcoale.  Îmi aștept porția de penne quatto formaggi la taverna mea pestriță din cartier. Trăiască grădinița. E liniște și scriu despre ce cred că înseamnă pentru mine  un stil de viață de calitate. Să te respecți în fiecare zi, să ai grijă de tine, să zâmbești, să fii recunoscător pentru tot ce ai, să faci un bine, să primești și să dai, să aduci energie și soare unde pășești. Să prețuiești oamenii din viața ta. Să asculți o muzică bună. Să simți lâna moale în zilele friguroase de toamnă. Să-ți mănânci cu plăcere prânzul, să citești ceva bun. Să bei un pahar de vin aromat. Să simți nostalgia trecutului. Să visezi la viitor.  Să mănânci un desert delicios. Să te plimbi când toată lumea e la serviciu, să dormi după-amiază, să te faci frumoasă, să cumperi flori, să-ți scoți consorțul în oraș. Să petreci timp cu tine . Să nu-ți fie frică să stai singur cu tine. Să meditezi. Să ...

De ceva vreme, am învățat să prețuiesc mai  mult weekendurile. Să-mi ofer timp de calitate mie, ursului meu drag și Dărioasei mele delicioase. Am renunțat la tot felul de activități administrative ce erau în trecut predestinate wWeeekendurilor, nu mai pierd timpul cu elemente inutile și efectiv încerc  să mă odihnesc, să-mi refac dozele de energie pentru săptămâna care urmează fără să plănuiesc nu știu câte ieșiri și vizite. Îmi dau timp să lenevesc, să-mi savurez cafeaua pe așezate, să râd, să mă plimb, să mă duc să cumpăr legume și fructe proaspete, să îmi aduc flori în casă,  să vorbesc cu un prieten, să fac ce-mi place în puținele momente care îmi rămân  mie însămi ca să degust cu poftă din acea stare de armonie și de bine. Nu-mi setez așteptări înalte și încerc să iau lucrurile așa cum vin.  În trecut,  preferam să-mi răpesc din timpul meu de weekend ca să fac extrem de multe, iar  duminică seară  eram mai obosită decât vineri. Eram tris...

În weekend am plecat haihui prin centrul vechi al bătrânului București și am dat peste un scenariu tare frumos - 5 femei spre vârsta a treia după fizic, dar tinerele, cochete și copilăroase după comportament. M-am oprit să mă uit cu drag la ele, le-am zâmbit involuntar și m-am gândit cât de recunoscătoare sunt să am și eu viața presărată cu fetele mele cucuiete. Sunt 10 suflete frumoase    ce îmi colorează viața. De la fiecare dintre ele am învățat câte ceva.  Un mix de dragoste de viață, seriozitate, putere, frumusețe,  echilibru, suferință, iubire de oameni, trăire, răbdare, compasiune, critică, diplomație,  naturalețe, credință în Dumnezeu, curaj, inteligență, dragoste pentru artă, pentru lectură, talent, ironie, inocență. Sunt câteva atribute ce caracterizează  aceste persoane tare aproape de inima mea. Poți avea orice pe lumea aceasta, dar dacă nu ai acea mână de oameni  ce te fac să zâmbești când treci prin furtuni,  ce știu cum să te ali...

Printr-un proces îndelung de călire și distrugeri neuronale,  afirm cu sinceritate că trezitul de dimineața a devenit o plăcere pentru mine. Frustrarea, chinul și nevoia cu care trebuia să fiu fresh la primele ore ale dimineții au fost înlocuite de o seninătate și de o nerăbdare de a avea acel moment al meu matinal ce reprezintă practic pastila mea de energie, de  încărcare cu tot felul de resurse ce îmi ajung până seara când mă duc la somn. Acea oră sfidător de  matinală pentru gusturile mele din tinerețe face minuni în prezent, mă inspiră, îmi aduce un tonus aparte, o veselie, un optimism  și un zen care mă ajută să fac față acțiunilor intense de-a lungul unei zile ce numără în jur de 15 -16 ore.  Ce se întâmplă e un lucru tare bun și sper să fie vorba de o pastilă consumată a la longue deoarece starea mea de bine  e molipsitoare și de multe ori e minunat să vezi cum parte din energia ta o dai involuntar și oamenilor cu care lucrezi.  Nu înseamn...