Stil de viață bucuros

Liniște și pace în bârlog. Somnul îmi dă târcoale după o zi tare plină, dar nu mă pot abține să nu scriu cîteva rânduri despre un concept la care mă gândesc intens de ceva timp și pe care încerc să-l și practic mai des în ultima vreme: empatia. Cu precădere, empatia din cuplu. Cred că am trăi într-o lume mai frumoasă dacă noi ca și membri ai cuplului am fi mai empatici. Am aduce magie, plus de valoare și iubire relațiilor noastre. Ne- am certa mai rar și am fi mai des veseli. Ne-am prețui mai mult, ne-ar fi mai tare dor unul de altul, ne-am reîndrăgosti,  ne-am spori șansele să ajungem la adânci bătrâneți împreună.  Am regăsi mai multă dragoste de viață, un  grad de  apreciere mai mare  a celui de lângă noi. Am fi mai plini de esențe, nu doar de aparențe. Am trece un pic mai ușor prin roata vieții.  Nu o să insist prea mult asupra empatiei deoarece e clar  o noțiune complexă și ai nevoie de timp pentru a o practica la un nivel avansat,  ci v...

Moartea tatei a adus multe revelații interioare, o doză mare de iubire răspândită în exterior sub forme diverse și intense, un nivel de empatie mai ridicat,  o perspectivă diferită de a privi uneori noțiunile de viață și de moarte. Suferința te călește și te întărește cu siguranță, te învață vrute și nevrute, te reinventează ca actor al acestei scene a vieții. Din nefericire, această pierdere cumplită a adus cu sine și mai multe insight-uri despre ce înseamnă să rămâi singur. Am aflat mai multe despre asta prin ochii mamei dar și a unor bune prietene ce mi-au definit cu profunzime și sinceritate această dureroasă stare. Nu e același lucru ca atunci când treci tu însuți prin rolul de a rămâne singur, dar dacă ai o fărâmă de empatie mai pronunțată, dacă te abții să judeci și dacă aculți cu răbdare, simți multe discutând cu omul ce rămâne singur și gustă din acest fruct tare amar.  Singurătatea înseamnă să ajungi seara acasă și să fie luminile stinse, să bagi cheia în ușă șă...

În calitate de mame, mereu avem câte ceva de făcut. Și cu siguranță niciodată nu ne va ajunge timpul să cuprindem tot ce ne-am dori să facem. Important este să nu dăm la o parte lucruri ce ne fac plăcere și ne bucură, ne aduc emoții pozitive deoarece copilul nostru, când va fi mai dezvoltat emoțional, va înțelege mai multe și își va aprecia și mai tare mama ce nu a uitat de ea în acest periplu părintesc. Mama care are poveși frumoase de povestit, care trăiește intens, care iubește, care dăruiește, care prețuiește. În acest sens, încurajez ideea ca o mama să-și ia liber o zi întreagă , chiar și mai multe, în măsura posibilităților de la rutina ei zilnică, de la activitățile profesionale, administrative, mămoase și să fugă cât vede cu ochii.  În weekend, asta am făcut și eu, m-am învoit  12 ore  de la șefa mea dărioasă și de la adjunctul consorț,  m-am urcat în autobuz dis de dimineață și am aterizat direct în gară. Mirosea a călătorie acolo, era agitația aia ce t...

Am ajuns astăzi "iarăși a doctor", cum ar zice odrasla. O săptămână e pe val, a doua  e consemnată la domiciliu cu câte o viroză, un muc, o tuse, o bacterie. Imunitatea lucrează, se formează. Cam ăsta e trendul de când a intrat Dărioasa în colectivitate. Dar închid paranteza și revin la scena de astăzi , de pe coridorul clinicii . Daria a plâns tot drumul în mașină, argumentând scurt şi la obiect :  nu doctor, nu gădiniță, iar noi am preferat să o lăsăm să-și zică oful la decibeli înalți, deoarece era clar vreme  de stat în casă, sub pătură, nu de mers bară la bară prin traficul infernal din oraș.  Are și o fobie de a merge la doctor, iar în ce privește ritualul grădiniței dimineață, nu e nici cel mai bucuros copil că trebuie să ajungă acolo. Deci da , avea nevoie să plângă şi da , am lăsat-o să plângă. Când suntem odihniți și în maximă formă, nu-i mai distragem atenția către alte direcții ca să-i atenuăm nemulțumirile pe care le-ar avea şi nu aplicăm mult j...

E marți. Strada e gri. Oamenii merg grăbiți și înfofoliți. Un vânt prevestitor de iarnă îmi dă târcoale.  Îmi aștept porția de penne quatto formaggi la taverna mea pestriță din cartier. Trăiască grădinița. E liniște și scriu despre ce cred că înseamnă pentru mine  un stil de viață de calitate. Să te respecți în fiecare zi, să ai grijă de tine, să zâmbești, să fii recunoscător pentru tot ce ai, să faci un bine, să primești și să dai, să aduci energie și soare unde pășești. Să prețuiești oamenii din viața ta. Să asculți o muzică bună. Să simți lâna moale în zilele friguroase de toamnă. Să-ți mănânci cu plăcere prânzul, să citești ceva bun. Să bei un pahar de vin aromat. Să simți nostalgia trecutului. Să visezi la viitor.  Să mănânci un desert delicios. Să te plimbi când toată lumea e la serviciu, să dormi după-amiază, să te faci frumoasă, să cumperi flori, să-ți scoți consorțul în oraș. Să petreci timp cu tine . Să nu-ți fie frică să stai singur cu tine. Să meditezi. Să ...

De ceva vreme, am învățat să prețuiesc mai  mult weekendurile. Să-mi ofer timp de calitate mie, ursului meu drag și Dărioasei mele delicioase. Am renunțat la tot felul de activități administrative ce erau în trecut predestinate wWeeekendurilor, nu mai pierd timpul cu elemente inutile și efectiv încerc  să mă odihnesc, să-mi refac dozele de energie pentru săptămâna care urmează fără să plănuiesc nu știu câte ieșiri și vizite. Îmi dau timp să lenevesc, să-mi savurez cafeaua pe așezate, să râd, să mă plimb, să mă duc să cumpăr legume și fructe proaspete, să îmi aduc flori în casă,  să vorbesc cu un prieten, să fac ce-mi place în puținele momente care îmi rămân  mie însămi ca să degust cu poftă din acea stare de armonie și de bine. Nu-mi setez așteptări înalte și încerc să iau lucrurile așa cum vin.  În trecut,  preferam să-mi răpesc din timpul meu de weekend ca să fac extrem de multe, iar  duminică seară  eram mai obosită decât vineri. Eram tris...

În weekend am plecat haihui prin centrul vechi al bătrânului București și am dat peste un scenariu tare frumos - 5 femei spre vârsta a treia după fizic, dar tinerele, cochete și copilăroase după comportament. M-am oprit să mă uit cu drag la ele, le-am zâmbit involuntar și m-am gândit cât de recunoscătoare sunt să am și eu viața presărată cu fetele mele cucuiete. Sunt 10 suflete frumoase    ce îmi colorează viața. De la fiecare dintre ele am învățat câte ceva.  Un mix de dragoste de viață, seriozitate, putere, frumusețe,  echilibru, suferință, iubire de oameni, trăire, răbdare, compasiune, critică, diplomație,  naturalețe, credință în Dumnezeu, curaj, inteligență, dragoste pentru artă, pentru lectură, talent, ironie, inocență. Sunt câteva atribute ce caracterizează  aceste persoane tare aproape de inima mea. Poți avea orice pe lumea aceasta, dar dacă nu ai acea mână de oameni  ce te fac să zâmbești când treci prin furtuni,  ce știu cum să te ali...

Printr-un proces îndelung de călire și distrugeri neuronale,  afirm cu sinceritate că trezitul de dimineața a devenit o plăcere pentru mine. Frustrarea, chinul și nevoia cu care trebuia să fiu fresh la primele ore ale dimineții au fost înlocuite de o seninătate și de o nerăbdare de a avea acel moment al meu matinal ce reprezintă practic pastila mea de energie, de  încărcare cu tot felul de resurse ce îmi ajung până seara când mă duc la somn. Acea oră sfidător de  matinală pentru gusturile mele din tinerețe face minuni în prezent, mă inspiră, îmi aduce un tonus aparte, o veselie, un optimism  și un zen care mă ajută să fac față acțiunilor intense de-a lungul unei zile ce numără în jur de 15 -16 ore.  Ce se întâmplă e un lucru tare bun și sper să fie vorba de o pastilă consumată a la longue deoarece starea mea de bine  e molipsitoare și de multe ori e minunat să vezi cum parte din energia ta o dai involuntar și oamenilor cu care lucrezi.  Nu înseamn...

Nu e bucurie mai mare să-i văd pe amândoi cu ritualurile lor, cu glumele, poantele, țipetele și hohotele de râs. Tati este universul ei frumos și magic.  Înainte să devin părinte, citeam în cărți cât de minunat e să existe o relație frumoasă între tată și fiică, iar în prezent văd live cum se clădește o relație între ursuleții mei dragi. Nu e ușor, cere foarte mult timp, imaginație, joc, voie bună, energie, răbdare, dar și roadele sunt pe măsură. Stau și mă uit la ei și inima îmi este invadată de bulgări mari de bucurie. Anulează oboseala acumulată peste măsură în unele zile, frustrările, nervii și alte emoții negative și face loc unei stări de recunoștiță că mi-a fost dat să-l întâlnesc. Un tată tare bun este. Știe să o liniștească când e agitată, o înveselește când este bolnăvioară, o ia pe sus când se întâlnesc, o plimbă, o animează, o fascinează. De multe ori, e mult mai temperată cu el, face ce i se cere și temperamentul ei preponderent vulcanic e de multe ori potolit de fe...

Ne-am dorit foarte tare un copil și l-am primit. Ne plimbam deseori pe stradă și vedeam relații tare frumoase de la vârste foarte mici între copii și părinți. Visam cu ochii deschiși să avem și noi parte de un astfel de scenariu. Și chiar se întâmplă, avem o relație tare cool cu Dărioasa noastră dragă, râdem foarte mult, țipăm, cântăm, alergăm, dansăm, ne jucăm cu pernele și ne distrăm. Ne mai certăm, ne mai enervăm, ne mai supărăm, dar în final ne împăcăm. Am tratat-o de mică ca fiind un omuleț ce ne înțelege şi aplicăm limite ferme când este necesar. Am pierdut ce-i drept  mulți neuroni în acest periplu părintesc deoarece investiția într-o relație de calitate cu  un copil cere timp, răbdare și energie. Dar cu siguranță se merită deoarece  resimți o bucurie inegalabilă, iar atunci când ne adunăm  în bârlogul nostru , e bine și frumos, uiți de tot și de toate.  E cel mai frumos vis îndeplinit.  Am ieșit cu ea peste tot, am călătorit, e topită după t...

De când am început activitatea de voluntariat și am văzut câte lucruri minunate fac cei de la Asociația Touched și câți oameni nevoiași sunt în societatea noastră, încerc să ajut în limita posibilităților oamenii de acolo. În fiecare lună, fac câte o strigare în mediul online și printre dragii mei prieteni și se adună  o sumă modică de bani pentru a sprijini prin diverse acțiuni mamele din cadrul proiectului Casa Agar. Chiar și un leu dacă s-ar dona și ar fi și mai mulți oameni implicați în această inițiativă, s-ar strânge fonduri ce pot fi direcționate în diverse zone deoarece nevoi sunt extrem de multe.  Și donațiile sub formă de jucării, haine, cărți, încălțăminte, sunt de folos. Când vorbesc cu unele mame, văd câtă putere și uneori câtă suferință se ascunde în inima lor și-mi dau seama cât de binecuvântată sunt cu ce am acasă. De aceea simt că trebuie să dau ceva pentru ce am și de aici vin forța și dorința de a ajuta. E un sentiment tare plăcut  deoarece te încarc...

Dragul meu tată, Voiam să-ți spun că suntem bine. Un pic obosiți de la virusul neașteptat ce a lovit-o pe Daria zilele astea, dar ai avut tu grijă ca mama să fie cu noi și  să ne ajute cu optimismul și energia ei. Te-am simțit și aseară că ești lângă noi, ajutându-ne să trecem un pic mai ușor peste sesiunile nocturne cu acea temperatură agresivă.   Îmi este dor de tine, dar în fiecare zi te port în inimă și mereu apare câte ceva care să-mi aducă aminte de tine. Mama e bine, ai lăsat-o pe mâini bune. Puterea cu care a fost înzestrată a venit de undeva de sus, de la noi și mai ales de la Daria, lumina ochilor ei. Ne-a ajutat foarte mult în toată perioada asta de când am reînceput serviciul. Cosmin și Iulia și-au îndeplinit un vis frumos și tare mândru ai fi fost de ei. În acest weekend ce a trecut, ne-am reunit cu toții ca să fim alături de Tică, fratele tău preaiubit, la evenimentul frumos din viața copiilor lui. Moartea ta ne-a învățat să ne bucurăm și mai tare...

M-a întrebat recent cineva de unde îmi găsesc timp și energie să fac atât de multe lucruri. I-am zis în glumă că mă încarc de la soare, recunoscând în sinea mea că am și eu zile mai bune sau mai rele, mai vesele sau mai triste,  când nu sunt mereu un zen și un zâmbet, dar totuși găsesc puterea să mă ridic și să aplic niște principii, niște tehnici care să-mi aducă o stare de bine. Ce-i drept, aceste vulnerabilități nu sunt făcute mereu publice, sunt împărtășite cu o mână de oameni aproape de sufletul meu, dar mă gândesc că e bine să le aștern și pe hârtie, deoarece ele fac parte din eul meu cu stări de bucurie și de liniște uneori, cu stări de tristețe, furie sau de mânie alteori. E mai frumos să fii mereu vesel, dar e mai sănătos să accepți că sunt zile în care avem și noi dreptul să fim furioși, nervoși și să vorbim despre aceste emoții negative.  Vineri seara a fost una dintre acele zile în care zâmbetul a fost înlocuit de furie, frustrare și, în ultimă fază, de mânie i...

Este seară, iar eu profit la maxim de liniștea ce domnește în casa urșilor. Copil adormit,  țara pusă la cale pentru a doua zi, deci pot medita în voie. Simt aerul rece ce se strecoară pe fereastra întredeschisă, semn că toamna își intră în drepturi depline. Paharul cu vin roșu,  ciocolata  delicioasă îmi fac cu ochiul gândindu-mă că poate aroma lor mai alungă din răceala ce m-a lovit dur zilele acestea. Închid ochii și mă tot gândesc la oamenii cu fețe atît de obosite și palide pe care le tot văd de câteva zile în  traficul infernal din zona corporatistă  a Bucureștiului. Cozi infernale de mașini, probabil se stă și câte jumătate de oră să ieși din acel ambuteiaj sufocant, iar oamenii par  a fi resemnați în acele roluri de a-și pierde timp prețios din viață stând bară la bară. Mulți dintre ei cu fețele adâncite în telefoanele mobile, alții cu căști în ureche, cu gândul că poate vor avansa încă un pic, încă un pic.... Mulți par a fi obosiți, plictisiți...

De câteva zile am început  cu pași timizi o nouă aventură - grădinița. Recunosc că un mix de trăiri, de emoții au pus stăpânire pe inima-mi deoarece sunt  un om ce simte și trăiește uneori prea intens ...Mai ales atunci când vine vorba de copilul meu dărios de drăgăstos. M-am simțit vulnerabilă, dar  încerc să identific aceste sentimente și emoții, să le definesc, să vorbesc deschis despre ele,  să urmez pașii unui proces treptat de acomodare. Să păstrez acel echilibru, să nu ajung a fi o mamă extremistă și să am răbdarea de a face față unei doze mare de imprevizibil. Să știu și să accept ce copil am, să mă mulez după temperamentul și după ritmul lui de dezvoltare. Să nu fac comparații și să mă autoeduc să nu mai judec alți părinți, alte comportamente. Să-mi dau și mie , și lui spațiu.  Nu e ușor să acopăr această paletă de "să-uri", dar conștientizarea lor e un prim pas spre modelare. Această nouă etapă de acomodare vine după un proces de  tranziție d...