Stil de viață bucuros

Scriu aceste rânduri după o săptămână plină ochi. O săptămână cu somn în reprize, cu multe task-uri la muncă și cu una bucată odraslă bolnăvioară pe fundal. Cu doze de multifuncționalitate reproduse  la cote înalte.  Am închis laptopul mai devreme, am deschis larg geamurile ca să aerisesc casa și am asezonat cadrul cu o muzică bună.  Am transferat   în chiuvetă mormanul de vase și am închis ușa de la bucătărie.  Am făcut  loc pe măsuța din sufragerie  pentru cele două pizza comandate și am intrat într-un proces de leneveală. E dezastru în jur,  dar  puțin îmi pasă. E și mâine o zi.  În seara asta, îmi voi invita corpul la răsfăț. Dărioasa mea  s-a pus pe picioare într-un timp record după tsunamiul de leacuri naturiste servite  și tratamentul medicamentos aplicat. Deci din fericire, urmează o noapte liniștită. Fiind un copil care stă cu noi zilnic,  are parte de  zile în care îi explic frumos că nu am abs...

Mă învârt de aproape 9 ani în breasla corporatistă și am  lucrat în multiple echipe cu diferiți oameni, dar recunosc cu sinceritate că niciun coechipier nu l-a egalat pe ursul meu drag. Relația noastră a atins pragul de 10 ani anul trecut, iar  ingredientele de bază care o mențin vie, tonifiată, veselă   sunt în primul rând munca în echipă, respectul, sinceritatea, grija pe care o avem unul față de celălalt,  empatia, comunicarea  și sensibilitatea  profundă ce ne caracterizează pe amândoi.  El e omul matinal în casă, eu sunt cea care se dă jos din pat pe șapte cărări. El face cafeaua de dimineață, eu pregătesc micul dejun. El face cumpărăturile, eu fac lista cu ce trebuie achiziționat și cu ce voi pregăti de haleală. Eu gătesc  mesele ce le luăm periodic la pachet, el spală de multe ori vasele rămase de peste zi  cot la cot cu mașina noastră de spălat vase. El are grijă ca două zile pe săptămână să mi le aloc mie, iar eu am grijă c...

Privesc în spate și-mi dau seama că unul dintre cei mai grei ani ai mei a trecut. Cu eforturi mari și cu sacrificii, am reușit împreună să ne personalizăm bârlogul nostru drag. Sunt conștientă că nu e sănătos să te atașezi atât de mult de un bun material, de o casă, dar recunosc că acasă e pentru mine spațiul de unde îmi iau energie în doze foarte mari. Locul unde mă joc foarte mult cu Dărioasa mea dragă, unde iau zilnic  mesele cu urșii mei frumoși. Unde îmi savurez cu plăcere cafeaua fierbinte.  Livingul în care  adun oameni care-mi sunt simpatici. Care mă inspiră. Unde stau și lenevesc, citesc și visez. Înainte de a fi părinte nu prea conta foarte mult pentru mine timpul pe care-l petreceam acasă deoarece eram constant pe drumuri, dar de când a apărut puiul nostru, mi-am propus  să-i oferim o oarecare rutină, un spațiu colorat  și frumos decorat care să-l dezvolte armonios. O căsuță modestă  unde să-și găsească dozele necesare  de echilibru. ...

Ziua în care tatăl meu ar fi împlinit 60 de ani, am petrecut-o printre copii și oameni frumoși la chip. L-am sărbătorit cu bucurie și pe fratele meu Ștefan de a cărui zi de naștere a numelui mai toată lumea uita în copilărie deoarece tata era mereu în prim plan. Am râs și am degustat cu poftă din merindele pregătite cu trudă de mama noastră dragă. Copiii au mereu acest har de a ne lua durerea, de a ne înveseli chiar și când suntem un pic mai triști. Bucuria lor, curiozitatea când ajung într-un loc nou, naturalețea cu care se joacă, cântă, aleargă mai alungă din tristețea pe care-i cuprinde uneori pe adulți, în diverse ipostaze ale vieții. Aniversările, momentele cheie din viața omului care nu mai este fizic printre noi sunt acele zile în care cei dragi lor,  rămași în viață sunt  străfulgerați de trăiri multiple, unele mai temperate, altele mai inconfortabile. Nu toți se lasă invadați de astfel de stări deoarece nu e ușor să inviți  vulnerabilitatea, durerea i...

Seara după 19.00, orașul deja doarme. Mă plimb cu Daria mea dragă pe străzile frumos luminate  și sunt frapată de diferențele gigant între vacarmul din București și liniștea sublimă din Botoșani.  Aerul e mai curat, se aud colinde blânde  pe Pietonalul Unirii. Din loc în loc, mai zărești câte o țipenie de om rătăcit care merge spre casă. Un sentiment plăcut mă învăluie și-mi pare bine că sunt aici. Mă simt de parcă aș fi aterizat de pe altă planetă. Ajung pe jos în parc, la mall, pe bulevardele principale. Am privilegiul de VIP la cinema deoarece suntem doar noi două când rulează filmele în timpul săptămânii. Nu stau la cozi, nu aștept mult la semafoare.  Nu trebuie să iau niciun autobuz, pur și simplu merg pe jos și ajung rapid unde am nevoie. Distanțele se comprimă aici. Nu ești obligat să te grăbești. Ci doar să trăiești.  Zilele acestea sunt pentru mine balsam pentru suflet deoarece a fost poate unul dintre cei mai grei ani din viața mea, cu provoc...

Sărbătoarea Crăciunului e bogată în semnificații. E în primul rând despre nașterea unui pui. Despre dragostea  fără limite a unei mame  pentru copilul ei. Despre recunoștință. Despre speranță. Iubire. Despre relația puternică între mamă și copil. Dragostea de mamă e unul dintre cele mai puternice lucruri din universul ăsta întins. Rugăciunea mamei pentru puiul ei, mângâierea, vorba ei  bună adresată copilului  sunt elemente cheie pentru dezvoltarea armonioasă a oricărui om.   Știu că sunt mulți copii, mai mici sau mai mari, rămași fără mamele lor și-i îndemn să închidă ochii și să-și lase lacrimile să curgă șiroi amintindu-și de momentele cele mai dulci petrecute cu ele. Recunosc că mi-e tare dor de mama. Mi-e dor să mă trezesc în casa în care am locuit în jur de 18 ani, în orașul meu natal, în dormitorul în care am copilărit. Mi-e dor să deschid ușa bucătăriei și să miroase a cafea făcută de ea. Mi-e dor să stăm la o vorbă  pe așezate. Să merge...

Contactul uman ne ajută să ne dezvoltăm empatia. Să ne oglindim în alți oameni. Să ne descoperim mai bine pe noi înșine în diverse ipostaze. Interconectivitatea umană ne încarcă cu multă oxitocină.  Cu bucurie interioară.  Ne umanizează. Ne ajută să judecăm mai puțin. Să înțelegem mai multe procese din societatea în care trăim. Să nu mai fim acaparați de tot felul de  dependențe toxice.  Să  nu mai fim atât  de posesivi. Socializarea ne îmbogățește spiritual. Mai ieșim din această lumea virtuală, din această stare perpetuă de oboseală, de comoditate  prin acest apel la contact uman.  Ne expune la alte moduri de gândire, la alte stiluri  și povești de viață, unele  cu suferință, altele cu  voie bună.   Bunica mea mi-a transmis această dragoste pentru oameni. Când eram mică, mi-aduc aminte că mereu  îi era căsuța plină.  Era punct de întâlnire pentru mulți săteni din Manoleștiul de altădată. Acolo se ...

Bârlogul nostru are o suprafață relativ mică, dar mărturisesc  că o organizare minuțioasă și  un apel la  tot felul de idei de depozitare  ne-au ajutat să avem câte un colțișor dedicat tuturor lucrurilor care ne înveselesc existența. De la borcane  cu zarzavaturi și zacuscă, bulioane, suc de muguri de pin, afine, căpșuni, mure și zmeură la multe cărți, jucării, familii de figurine, vestimentații diversificate, bile și ațe colorate.  De la tăvițe vesele pline cu personaje din povești, ponei,  căsuțe colorate, articole de bricolaj la  rame, lumânări parfumate si tablouri. Toate și-au găsit loc în căminul nostru luminos și aduc un plus de valoare vieților noastre. Cred mult în energia pe care ne-o luăm din spațiul în care locuim zilnic și susțin cu ardoare  organizarea într-o  casă. Cu cât e spațiul mai luminos, mai aerisit, mai bine delimitat, cu atât mai mult, cei care locuiesc acolo, au șanse de a experimenta o viață mai echilibra...

Una dintre cele mai mari bucurii - din punctul de vedere al unui om corporatist  care-și trăiește viața într-un oraș ca București - este să ajungă acasă mai devreme  și să ia masa cu urșii ei dragi. Închid laptopul cu viteza fulgerului și zbor către metrou. Bag muzică în căști și inima mi se încarcă cu doze mari de entuziasm căci urmează să ajung  acasă. Intenționez să pregătesc  o cină care mi-aduce aminte de copilărie, de bunica de la Manolești:  cartofi prăjiți,  brânză și smântână , lapte  încălzit în ceaun. Intru în bârlogul meu azuriu cu un balast energetic mai puțin pozitiv după drumul anevoios prin traficul infernal. Daria mea dragă radiază de  fericire și îmi sare în brațe. Ursul meu mă sărută. Amândoi suntem obosiți, dar fericiți că ne-am reunit acasă la o oră rezonabilă.  Avem timp să ne organizăm și să luăm cina împreună. Relațiile se deteriorează în societatea actuală deoarece petrecem și puțin timp unul cu altul. Fieca...

Bună să-ți fie dimineața, dragul meu tată! Prin scris, reușesc de multe ori să curăț interiorul de  tot soiul de emoții care mă  răscolesc.  Ieri, am simțit o senzație puternică de ciudă. De tristețe profundă.  Mi-e tare ciudă pe tine și tu știi foarte bine de ce.  Ajung   seara în bârlog și uneori în vecinătatea mea zăresc un bunic care vine să-și ajute fiica. Să le gătească nepoților. Stă cu orele în bucătărie și cred că o face din iubire. Nu îl cunosc personal, dar îl admir enorm. Un bunic care mi-aduce aminte de tine, tată. De faptul că ai plecat mult prea devreme. Mult prea tânăr. Instant mă izbește senzația de ciudă, de tristețe căci și tu, dragul meu  tată, puteai să te plimbi mai des prin bârlogul nostru. Să fii mândru de tot ce-au realizat fiica și ginerele tău prin forțe proprii. Să te joci cu nepoțica ta pe care tare mult ai mai iubit-o. Ai fi fost un companion de joacă extraordinar. Daria te știe din toate poveștile noastre și d...

Mă observ pe mine însămi. Și analizez și alte femei care au devenit mame. Cred cu tărie, cu riscul de a fi subiectivă sau de a avea un aer de judecător, că suferim de mania perfecțiunii. Nu există alte persoane care pot face lucrurile mai bine ca o mamă. Ea știe tot.  În primii doi ani de viață ai copilului recunosc că eram ca un  DEX  în ce privește câmpul lexical al bebelușilor. La orice oră din zi și din noapte, dacă mă întrebai ceva din sfera acestui domeniu, îți puteam formula un răspuns acompaniat de o sumedenie de exemple.  Revenirea full time  în câmpul muncii,  intrarea în contact cu alte femei mame  trecute prin experiențe dureroase, dorința de a mai avea plăceri, mici pasiuni care să mă definească ca individ, cea de a nu-mi anula complet viața de cuplu m-au  constrâns să mai tratez  din simptomele acestui virus al perfecțiunii. Îl voi avea în sânge pe viață, dar încerc constant să-l  mai temperez cu  un antibiotic ...

Weekendul trecut am organizat o ieșire la Sinaia cu un grup de femei faine. De fapt, am fost  împărțite în două tabere: tabăra femeilor neieșite, mame cu normă întreagă și  tabăra femeilor fără copii. Nici bine nu s-au așezat la masă și clanul femeilor cu odrasle a început să dezbată rutina lor zilnică, fiecare exprimându-și ofurile și neputințele. Mi-a plăcut maxim una dintre întrebările adresate de  femeia din tabăra fără copii. De ce totuși face lumea copii și de ce  se plâng părinții , ei între ei, că e atât de greu să joci acest rol? Deși sună a oximoron , a avea un copil e unul dintre cele mai grele , dar și  mai frumoase lucruri din universul ăsta mare. E un fel de agonie și extaz.  Din experiență proprie, mamele sau familiile  care se întâlnesc și încep să dea din casă,  să povestească părțile mai puțin bune ale acestor roluri se eliberează cu siguranță  de diverse presiuni. Frustrări, furii acumulate în perioadele mai tensionate...

Am ales să-mi  petrec acest weekend cu un om frumos, și la chip , și la suflet. Un om care mi-a fost aproape în momentele frumoase  dar și cele mai gri  de prin viață.  Un om care m-a trimis la  o plimbare romantică  cu-al meu urs și a avut grijă  de odrasla noastră când era mititică și mai nimeni  nu avea curaj  să  rămână  cu ea. Care mi-a comandat de mâncare și mi-a trimis-o acasă.  De la care am primit cel mai frumos buchet  de flori când  am împlinit 30 de ani. Care de ziua lui, mi-a pus bani pe card să-mi iau prăjituri. Care a renunțat instant la concediu și a venit  să mă  țină in brațe zile la rând când mi-a murit tatăl. Care știe cât  de mult  iubesc culorile toamnei și m-a scos spontan la munte. Un om  optimist și puternic. Care ocupă un loc aparte în cămara  inimii mele. O ființă care mă învață  că iubirea  și esența  ei sunt lucruri profunde și că se mani...

I-am invitat pe urșii mei dragi să iasă la o plimbare  ca să am parte  de liniște în casă. Mi-am luat un hanorac movăliu, am pus o Tina Turner pe fundal ca să mai prind curaj,  mi-am pregătit un ceai  cu multă miere și lămâie, am luat un supliment de ficat care să-mi dea cică mai multă energie și m-am încurajat că în  două ore voi umple cu siguranță vreo 3 oale de mâncare.  Nu știu alte mame cum sunt, dar eu obișnuiesc să gătesc des și mă ia așa o jale uneori, o stare chiar depresivă alteori  când se termină mâncarea căci cu greu îmi găsesc energia și cheful să refac stocul de mâncăruri.  Îmi asum conștient că una dintre valorile principale din casa noastră  presupune o alimentație cât de cât corectă, iar acest lucru  vine la pachet și cu o investiție considerabilă de resurse fizice și psihice în a pregăti câteva feluri de mâncare pe săptămână. Aș fi zăcut astăzi în pat cu o carte  lângă și paracetamolul la cap căci m-a izbit r...