Stil de viață bucuros

Cred cu tărie că semnul temperamentului ne este impregnat în ființă de când ne naștem. Nu  avem liber arbitru să ne alegem noi ca și părinți cum să ne fie copilul. Introvert sau extrovert.  Putem veni cu niște proiecții, cu o imagine amplă asupra unor scenarii , dar uneori realitatea este extrem de  diferită. E o loterie a vieții.  Iar  datoria noastră supremă în rolul de părinte este să identificăm cum este al nostru  copil ,  să-l acceptăm așa cum e el , să-l ghidăm pe drumul vieții și să-i oferim diverse pârghii pentru a ajunge la o autodescoperire.  Mass-media încurajează ce-i drept imaginea copilului zâmbitor până la stele care zburdă curajos și energic  din mâinile părinților.  Sociabil și adaptabil.  Dar acolo vedem o imagine , o proiecție, iar acasă poate avem alt material.  Voi scrie astăzi despre copiii sensibili. Abordarea poate fi subiectivă și trecută prin filtrul personal.  În mod normal, ori...

Puiul nostru dărios și extra matinal s-a trezit și a venit voioasă la noi - mami, tati, îmi cântați la mulți ani?  Mergem la munte cu mașina, sus , sus să facem un picnic? Mie îmi pace mult la munte. Și-mi pace să merg cu voi. Mami, tati, eu vă iubesc tare mult. Ne uităm la omulețul ăsta frumos cu replici tare haioase scoase din desaga lui inocentă și suntem tare bucuroși că ne-a ales să-i fim părinți. În cei trei ani de  zile, ne-a învățat atât de multe , ne-a trecut prin nenumărate stări, mai bune, mai nebune, mai ușoare, mai grele. Ne-a oglindit în multe dintre valurile vieții. Ne-a demonstrat că atunci când e copil prin preajmă, mai trebuie să lași din frâiele controlului. Ne-a învățat ce înseamnă răbdarea, ne-a mângâiat la ceas de suferință mare, ne-a reconfigurat ca și cuplu. Ne-a izbit , ne-a răvășit, ne-a ciufuliut.  Ne-a dat o lecție supremă - să renunțăm la proiecții și să acceptăm ideea că un copil e unic  și se naște într-un anumit fel, iar noi ca și p...

Nu am nevoie de lucruri mari ca să mă detașez de activitățile zilnice și de rutina ce uneori mă invadează.  În ritmul alert al vieții mele, cred cu tărie că pe măsură ce trec anii și mă apropii de sfârșit,  am nevoie de niște pârghii sau mecanisme pentru a nu mă duce către dependențe, depresii, anxietăți  sau rătăciri în universul ăsta mare. Pentru a nu mă anula pe mine însămi în favoarea celorlalți. Apelez la micile mele pasiuni și la acel timp cu mine însămi pentru a deveni un om mai frumos. Mai tânăr.  Mai conștient. Cu mai multă esență și mai relaxat. Mai zâmbitor și mai echilibrat.  În acest sens, am nevoie din când în când  de o zi liberă , de o vestimentație colorată și de voie bună în inimă. Pornesc la drum spre un Bulevard drag mie, cel de pe Regina Elizabeta  unde fac un popas  într-o clădire frumos renovată - Librăria Humanitas. Colind prin libărie și aleg un teanc de cărți pentru a le răsfoi. Doamna de la casă îmi aduce o cafea bu...

A venit toamna și cu un an în plus la roata vieții. O aniversare atât de frumoasă. Fără munți de  cadouri și fără telefoniada obositoare. Cu mesaje frumoase și gânduri bune. Cu energie vie. O simplă zi de concediu  petrecută pe drum lung alături de urșii mei dragi până în orașul meu de suflet - Botoșani. O reîntâlnire cu  draga mea mamă și cu  bunica mea scumpă ca din povești  cu păr alb și mâini muncite. O ciorbă caldă. Un tort de mere delicios. O seară simplă. Un somn pufos. Vârsta de 32 de ani a venit la pachet cu un sine mai  consolidat, cu un interior mai sănătos, cu o bogăție spirituală și recunoștință pentru cercul de oameni pe care îl am în viață. Cu proiecții mai puține și fără dezamăgiri. Cu o abilitate mai mare de a trăi în prezent. De a accepta și de a integra.  De a mă bucura de lucrurile simple. De a mă certa mai puțin. De a mă conecta mai mult. De a  trăi mai intens. De a  iubi mai tare. De a nu uita de mine.  De a ...

Dimineața devreme. Ceasul sună la 6. E încă întuneric afară. Toamna vine   la pachet și cu nopți mai lungi. Aerul rece se pitește pe geamul semideschis, iar cerul spectaculos ne așteaptă în bucătăria blând luminată. Eu și ursul meu drag savurăm cafelele aburind , uitându-ne unul la altul și gândindu-ne că   un alt scenariu din viața odraslei se conturează - reîncepe grădinița. Loc nou, sistem de stat, educatoare diferită, colegi noi.  Totul blanc. Bâjbâiam amândoi în marea de emoții...Dar simțeam împreună   că avem încredere în Dărioasa noastră dragă. Anul trecut am primit o lecție de călire intensă . Câteva luni bune, zilele începeau la 5 când și-a dat ea seama că e necesar să stea ziua la grădiniță și avea repertoriu intens de plâns ce dura o oră în care repeta   continuu , nu vreau la gădiniță! Cu lacrimi șiroind. Episod urmat de o sesiune de joacă până la 7 cu mine pe post de animator    pentru a   o mai scoate din starea de jale , apoi ...

A venit toamna.  Stau pe balcon şi cafeaua fierbinte mă încălzește. Lumina blândă şi aerul rece mă mângâie uşor pe frunte. E linişte şi e bine. Inspir şi expir. Trăiesc şi iubesc. Iubesc începutul de toamnă. Mă îmbrățișează o nostalgie dulce. Gândul îmi fuge la castane şi la copaci cu-ale lor frunze cernute. La vântul ce adie ușor,  la cerul albăstrui. La umbre şi lumini. La romantism şi la joc de priviri. Inima-mi vibrează. Miere şi struguri aromați se pitesc  în suflet, iar gândurile-mi aleargă în ritmul păsărilor ce zboară pe cer.  Ziua e plină şi soarele solidar cu mine. Răcoarea mă-nsoțește şi ziua îmi zâmbeşte. Un moment de respiro şi de conştientizare  în marea de sarcini în care înotăm zilnic e binevenit. Să mai lăsăm din tensiune şi din presiune şi să aruncăm un ochi la toamna frumoasă.  In mersul grăbit , să privim în stânga şi-dreapta şi să ne bucurăm că existăm. Zi cu soare şi culoare! 

  « A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până Ia nori, că ai sa te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. Și-atunci mă apropii de pietre și tac, iau cuvintele și le-nec in mare. Șuier luna și o răsar și o prefac într-o dragoste mare.  » Nichita St ănescu, Emoție de tomnă . A venit toamna și cu aniversarea voastră, mamă și tată. Ați fi făcut ieri 34 de ani de căsătorie. Acum 4 ani, eram cu voi acasă. M-am urcat în tren și am venit să vă fac o surpriză. Am ciocnit șampanie și am mâncat la restaurant. Erați veseli și frumoși. Mi-e dor să vă văd împreună, să vă ciondăniți și să fie casa zgomotoasă. Să vă bucurați de voi. Să vă bucurați de noi. Mi-e dor de tine , tată. De toate boacănele pe care le tot făceai. Sunt cu gândul la tine, mama dragă. Mă doare că te doare, dar să știi că el ne veghează de sus ,sus. Ș...

Când a trecut o săptămână? O săptămână cât nouă. Job si odraslă, mâncare, mailuri și joacă. Toate în același cohabitat că nu a avut cine sta cu Dărioasa noastră dragă. M-a mai trăsnit și ideea de o chema în vizită pe domnița Rina ca să mai dau jos din kilogramele enervante. Un ritual anevoios. Aștept să stea și odrasla singură   că tare complex e procesul când nu avem cu cine să o lăsăm. Dar mai am de așteptat.   E încă mititică și are nevoie de atenție și un anumit ritual de umplere a timpului, e și gurmandă și nu mă iartă la mese, iar paralel mai trebuie să și lucrez   că nu se întrevede   nicio zestre la orizont ca   să-mi pot   lua vreun an sabatec. Până atunci, dăm cu banul eu și ursul meu răvășit și facem cu rândul la stat cu odrasla. Ecuație complicată. Mă simt copleșită și obosită Cu neuronii întinși, cu ochii băgați în orbite. Dar cu speranță că vine weekendul. Că bârlogul e în formulă completă   și   ne mai reîncărcăm bateriile. ...

Am aproape o lună de când am  renunțat la statutul de chiriaş. Statut de vreo 11 ani ce vine şi el cu o imagine completă şi complexă despre care aş avea multe de scris, dar poate cu altă ocazie  O lună de când m-am mutat   dintr-o zonă de nord a Capitalei. Când mă gândesc la acel cartier cu niște prețuri enorm de mari la apartamentele de 3 camere, îmi crește instant tensiunea. Atât de multă mizerie în jurul blocurilor de te lua cu plâns când mă plimbam cu copilul pe stradă și mă întreba , mami, cine aruncă toate aceste gunoaie...Nu e frumos, mami...Mult timp am fost furioasă și m-am întrebat de ce aruncă oamenii gunoaiele pe balcon, sunt ei oare conștienți de actul lor ? Lipsă de educație crasă...De aici vin și multe dintre nenorocile ce au cuprins acest popor. Lipsă masivă de educație. Dezinteres... Îți vine să împrejmuiești pe toți acei oameni într-un țarc și efectiv să-i extermini căci fac prăpăd în jur. Cu binișorul se pare că nu avem nicio șansă deoarece ai vrea...

.. Pe măsură ce trece timpul și observ   diverse povești ale cuplurilor care mă înconjoară, realizez că noi facem parte dintr-o generație în care   provocările de a rămâne până la adânci bătrâneți împreună sunt din ce în ce mai mari. Cu sinceritate cred că lucrurile se pot schimba de la un an la altul și relațiile se pot răci sau solidifica funcție de experiențele ce ne sunt date. De nivelul nostru de conștientizare. De polaritățile dintre parteneri. Așa cum tare frumos mai spunea Părintele Vasile într-o predică ținută în fața unor tineri prospăt căsătoriți, el și ea trebuie mereu să   aibă   o grijă constantă de celălalt, să știe unul de altul, să comunice constant, să se ajute reciproc. Să nu uite niciodată de empatie, să-l simtă pe celălalt. Să existe respect , dar și   o doză de sacrificiu înțelept. Să-și exprime fiecare dorințele și frustrările, să-și accepte fiecare diferențele și să vorbească fără frică despre ele,   să ceară ajutor când sunt î...

Sunt în breasla părinților de puțin timp, dar cred că una dintre minunile acestei planete ar fi să ne iubim copiii necondiționat. Prin prisma discuțiilor pe care le-am tot avut în ultima perioadă despre relația părinte - copil , îmi dau seama că mulți adulți sunt afectați într-o măsură sau alta  de comportamentul părinților. În multe dintre cazuri, există și un abuz emoțional din partea părinților  prin diverse replici / sfaturi la care ei apelează  în relația cu ai lor copii fără să conștientizeze neapărat. Aceste porniri ale lor provoacă și copiilor  diverse  vulnerabilități, atitudini defensive propice certurilor, reproșurilor și tensiunilor. Vorbim aici despre acei părinți care pun pe umerii copiilor   greutăți mari. Care nu i-au iubit necondiționat. Care la un moment dat au făcut un lucru sau altul invocând iubirea și sacrificând bucăți mari din viețile lor. Care au un handicap emoțional la rândul lor   și pentru care nu au nicio responsabil...

A venit și ziua în care ne-am așezat în bârlogul nostru. Tare bucuros ai fi fost să ne vezi în formula asta. Mereu ți-ai dorit ca ai tăi copii să aibă căsuța lor. Să te mândrești cu ei. Că ai și de ce. Au reușit să-și îndeplinească un vis frumos   prin forțe proprii. Și nu au trecut ca gâștele prin apaă cum obișnuiai să glumești când eram mici.  Avem o căsuță tare luminoasă. Cu un cer tare pufos. Mă uit la el și mă gândesc la tine. Mi-e dor de tine, dragul meu tată. Au fost câteva luni de foc, cu multe drumuri, mulți nervi,   oameni incapabili, probleme, provocări, soluții, dar simt că ai avut și tu contribuția ta de acolo de sus în a ne ajuta deoarece unele lucruri s-au potrivit miraculos. A fost un moment de încercare și pentru cuplu din care am ieșit cu bine.  Am învățat tare multe, am devenit un pic mai înțelepți,  iar starea pe care o avem în acest moment este de bucurie și recunoștință pentru că ni s-a îndeplinit încă un vis. Tu și mama ați con...

Omul a fost creat ca să aibă interacțiune umană. De la nașterea sa , individul are parte de contact uman, în primă fază în mijlocul oamenilor care îl cresc, apoi își dezvoltă relații desprinzându-se încet de mediul de creștere. Sunt oameni mai singuratici și oameni care preferă să-și țese  o pânză umană de calitate în jurul lor. Un lucru e cert, multe dintre problemele cu care omul se confruntă se pot rezolva prin solidaritatea umană și prin puterea energetică a oamenilor care ne trec pragul vieții. O prietenă dragă mi-a explicat noțiunea de container în sens uman și tare mult mi-a plăcut abordarea. În viața aceasta, ar fi indicat să avem mai multe containere pentru a ne goli : mamă, soră, frate, tată, coleg,  copil, psiholog, sală, pisică , câine, prieten,  preot ,etc. Sănătos e să ai mai multe deoarece unul singur poate duce la suprasaturație. În ultimii 3 ani, viața mi-a arătat mai multe fațete ale sale și containerele la care am apelat, funcție de subiect a...

Am ajuns la recordul de a fi extrem de răbdătoare în multe situații prin prisma rolului de părinte, dar întreg procesul de a o adormi pe Dărioasa mea dragă e tare anevoios. Dau firul poveștii înapoi și-mi aduc aminte că am avut multe perioade în care am apelat la tot felul de tehnici pentru a o adormi mai ușor. Marsupiul și wrapul au fost sfinte în primul an  și jumătate de viață deoarece mă chinuiam uneori și câte o oră, două să o adorm pe timp de zi. Îmi repetam atunci că abia aștept să crească deoarece va fi mai ușor , voi putea să vorbesc cu ea, o voi obosi mai tare.Va merge, va alerga , îi voi citi povești și cu siguranță va adormi mai ușor. Sau așa speram eu că va fi.  Fără să bănuiesc că acțiunea se va derula la alt nivel. Plânsetele la diverse grade de decibeli au fost înlocuite cu zeci de acțiuni diferite în procesul de adormire. Scenariul începe cu ritualul de alegere a pijamalei. Citez: mami, mie nu-mi place pijamaua asta, eu o vreau pe cea cu prințese. Daria, ...

Recunosc că educația alimentară pe care am primit-o de la bunica mea unde am crescut în primii ani de viață și apoi de la mama care ne gătea zilnic este sfântă pentru mine. Mâncarea la ore exacte, prezența ciorbei în meniurile din bârlog e literă de lege, mixul de legume, fructe , carne, brânzeturi face parte din rutina noastră alimentară zilnică. Recunosc că mai luăm o shaorma de la colț când suntem rupți de oboseală și vrem să mâncăm ceva rapid, că mai degustăm o dată la câteva luni o aripioară cu mult sos de la kfc sau un burger cu invazie de cartofi, că ne răsfățăm cu câte o pizza sau un junk food , dar cu moderație. Taverna din cartier e și ea salvatoare pentru mine în zilele în care rămân fără idei, energie și chef să fac de mâncare, iar băieții de acolo se mișcă rapid și mâncăm ca acasă. Meniurile de la cantină sunt și ele pe lista de soluții în perioadele când chiar vreau să invesctesc timp și către alte activități și nu îmi face plăcere să gătesc. Făcând...