Stil de viață bucuros

De câteva zile am început  cu pași timizi o nouă aventură - grădinița. Recunosc că un mix de trăiri, de emoții au pus stăpânire pe inima-mi deoarece sunt  un om ce simte și trăiește uneori prea intens ...Mai ales atunci când vine vorba de copilul meu dărios de drăgăstos. M-am simțit vulnerabilă, dar  încerc să identific aceste sentimente și emoții, să le definesc, să vorbesc deschis despre ele,  să urmez pașii unui proces treptat de acomodare. Să păstrez acel echilibru, să nu ajung a fi o mamă extremistă și să am răbdarea de a face față unei doze mare de imprevizibil. Să știu și să accept ce copil am, să mă mulez după temperamentul și după ritmul lui de dezvoltare. Să nu fac comparații și să mă autoeduc să nu mai judec alți părinți, alte comportamente. Să-mi dau și mie , și lui spațiu.  Nu e ușor să acopăr această paletă de "să-uri", dar conștientizarea lor e un prim pas spre modelare. Această nouă etapă de acomodare vine după un proces de  tranziție d...

15 august e despre 4 evenimente care vor rămâne veșnic în sufletul meu.  Ziua în care toată copilăria și adolescența mea, ne adunam la Hudești în familie și sărbătoream Hramul din sat, ziua în care l-am condus pe tata pe ultimul drum, după-amiaza în care Daria a mers prima oară nesusținuta și  ziua în care se cinstește moartea și înălțarea Fecioarei Maria cu trupul la cer. Fiecare în parte îmi aduce trăiri foarte diferite, dar intense. Totodată, ele m-au făcut să descopăr elemente profunde din cultura mea interioară, cine sunt eu cu adevărat. Un om al trăirilor intense, o familistă convinsă, o mamă dedicată și prezentă activ în viața copilului ei, o activistă a ideii de iubirie și o susținătoare la început de drum a ideii de spiritualitate. Citind minunata carte a lui Bren é  Brown - Curajul de a fi vulnerabil - empatizez cu definiția pe care Brown o dă culturii, explicând că această noțiune are legătură mai mult cu ceea ce suntem. Dintr-o mulțime de definiții date c...

Acum ceva timp am scris despre importanța semnificativă a  micului dejun ce ar trebui să existe în rutina zilnică a  fiecăruia dintre noi. Un lucru e cert, suntem o gașcă de urși cărora le place să mănânce bine, sănătos, colorat,  gustos și diversificat. Mesele sunt pentru noi o plăcere și  de aceea  se formează natural și o paletă variată de idei pentru cină deoarece la noi în casă se gătește constant și se pune accentul pe gust și pe calitate. E o chestiune clar de alegere și mi-ar plăcea ca fiecare dintre noi să știe ce îl face bucuros și să și aplice frecvent aceste elemnte ce-l încarcă de energie deoarece fiind  mai conștienți de aceste mici bucurii, trăim și mai intens viața zi de zi, nu doar în weekenduri sau în vacanțe. Drept urmare, am decis să adun în același loc o listă de mâncăruri pentru cină ce se prepară rapid și sunt foarte gustoase, cu mențiunea că masă de seară ar fi ideal să fie luată înainte de ora 20.00. La noi acasă, clătitele d...

Nu e  bucurie mai mare decât  cea pe care o trăiesc când revin acasă, în orașul natal. Botoșani e despre mama și tata, bunici, copilărie, prietenii,  adolescență, viața la țară și frumoasele reuniuni de familie din ultimii 12 ani. Botoșani e despre frumosul pietonal al Unirii, despre covrigii calzi de la Petru, despre viața liniștită, despre distanțele mici, despre pateurile delicioase de la Rida, despre multitudinea vizitelor, despre terasele umbroase de pe Bulevard, despre oamenii calzi ,despre mâncarea gustoasă, despre voie bună și  convivialitate. Despre Crăciunul magic cu miros de vin  și colinde pe fundal. Închid ochii și îmi aduc aminte cum inima îmi bătea de emoție când mă apropiam de gara din Botoșani, zărindu-l pe geam pe tata ce mă aștepta cu mâinile la spate pe peron și tare bucuros mă mai îmbrățișa. Mă urcam entuziasmată în mașină, iar în drum spre casă priveam visătoare pe geam străzile liniștite, inima fiindu-mi invadată de un entuziasm extra...

Un weekend productiv. Cu multă treabă și voie bună. În care am adunat trupa de șoc,  4 fete cucuiete și am făcut o curățenie generală impecabilă. Asta după ce o săptămână întreagă am căutat o doamnă să vină să întreprindă această acțiune. Dar se pare că e un job foarte căutat și nu găsești așa din scurt. Dar e mai bine că s-au așezat lucrurile în acest fel deoarece a fost distractiv și revelator. În ce sens? Mi-am dat seama câte lucruri inutile poate aduna o familie și câte alte lucruri stau acolo având drept argument - să nu le dăm  că poate într-o zi vom avea nevoie de ele. Și uite cum luându-le pe categorii, am eliminat foarte multe elemente și am câștigat mult spațiu, e casa mai aerisită și am și donat o parte din ele, mai ales haine și lucruri pe care chiar nu le mai purtam , într-o condiție bună. Drept urmare, aș sfătui pe oricine să întreprindă această acțiune măcar de două ori  pe an, având cu siguranță parte de o supriză plăcută și de o luminare a minții at...

Nu ştiu despre alții cum sunt dar timpul meu e prețios şi constant lucrez la acest capitol. Nu e uşor deoarece poți aduce schimbări majore în viața personală dar se merită. Scriu aceste rânduri și din perspectiva unui individ ce trăiește într-un oraș mare și extrem de aglomerat, a unei mame ce dorește să petreacă timp de calitate cu al său copil, a unei familiste înrăite pentru care masa luată seara împreună cu urșii ei dragi e o bucurie imensă, a unui om pentru care respectul de sine și grija acordată trupului cât și sufletului au o importanță deosebită. Mi-ar plăcea să trăim într-o lume în care noi oamenii să ne însușim activ acest principiu al timpului prețios, să ne respectăm drepturile în ce privește orele de muncă prestate, să credem în ideea că există viața și după muncă, să ne ducem cu drag acasă, să nu deschidem laptopul de la muncă în puținul timp rămas pentru noi seara,  să ne găsim lucruri care ne plac, care ne îmbogățesc afectiv și spiritual și mai neutralizează din...

Universul a lucrat în aşa fel încât să am parte de o zi întreagă cu al meu scump frate. Dacă mi-ar fi spus cineva în copilărie că vom petrece un timp  atât de frumos împreună, vom râde cu poftă, vom vorbi ore în şir cu entuziasm şi drag, ne vom plimba , nu aş fi vizualizat vreodată acest scenariu. Recunosc cu părere de rău că am fost o soră mai sadică de fel, supunându-l la încercări grele deoarece mereu aveam rolul de soră mai mare ce trebuia să aibă grijă de fratele mai mic.  Să nu cadă, să nu pățească ceva, să-l iau peste  tot cu mine şi  au fost şi vremurile  de aşa natură  încât nu mi-a arătat nimeni că se poate să fii şi o soră mai bună. Nici el nu era mai prejos în a-şi contura un rol puternic de victimă -  ceea ce sporea tensiunea dintre noi. Gândind cu mintea de acum şi cu un minim de experiență în breasla părintească, cred totuşi că nu   mi-a fost nici mie uşor să nu mai fiu singurul copil în familie şi am recurs la tot felul de pozn...

Mi-aduc aminte cu drag de cămara bunicii , plină cu de toate. Borcane de dulceață, zarzavat, murături, brânzeturi puse pentru sezonul rece. Pot spune cu bucurie că voi începe și eu această operațiune de a-mi prorcura provizii pentru  o cămară abundentă.  Mă invadează un sentiment de energie numai când mă gândesc că voi avea toate aceste bunățăți , iar la ceas de nevoie, voi scoate una câte una și va ieși o mâncare delicioasă. Voi începe cu cașul de oaie pus felii la congelator și cu mazărea culeasă de bunica. Apoi cu porumbul dulce și galben, cu păstăile viu colorate. Nu vor lipsi nici vișinile puse la congelator, afinile și murele de Făgăraș sau hribii delicioși. Voi învăța să prepar și dulceață de căpșuni și celebra dulceață de cireșen amare. Compotul de prune și de caise vor fi nelipsite în serile friguroase de iarnă, iar roșiile aromate luate de la scumpii noștri țărani români vor umple rafturile congelatorului. Să nu mai zic de bulionul și sosul picant pentru pas...

Ceasul sună extra matinal. Snooze  de două ori şi apoi săritură bruscă din pat. Buhăită şi buimacă cu un istoric  de trei ore dormite peste noapte şi o săptămână mai delicată  la activ. Dar bucuroasă şi entuziasmată că  voi revedea două  prietene dragi inimii mele după  o perioadă  lungă  de timp. O energie salvatoare a pus monopol pe corpu-mi amorțit, iar dorul şi starea  de îngrijorare că voi părăsi tărâm  dărios şi dragostos  pentru 3 zile au fost înlocuite de o senzație de împăcare şi linişte întrucât  momentele  pe care le voi trăi  cu aceşti oameni dragi  mă  vor încărca  enorm şi voi da înzecit din ele la întoarcere ursuleților meu iubiți de acasă. Gândindu-mă  la conceptul de prietenie şi făcând  un tur fugitiv prin viața-mi, recunosc că  am avut șansa să  o practic încă  din perioada copilăriei  mele când  îmi petreceam vacanțele  de vară  la bu...

  E aproape miez de noapte, stau pe covor, beau un ceai de mușețel, inspir lavandă și încerc să înteleg fenomenul vijelios de dărios  ce m-a  lovit în ultimele două  zile. A coincis cu  momentul  în care  eram bucuroasă  că  uite cât de frumos s-a acomodat odrasla în prima mea săptămână  la muncă, starea ei de bine ajutându-mă  și pe mine să trec mai ușor prin această tranziție. O săptămână ca-n povești - plină de îmbrătișări dărioase când  intram  pe ușă,  cu distracție maximă afară  după,  o feerie ce să  mai! Până când a venit weekendul și Dărioasa mea a devenit fulger, iar răbdarea  și calmul meu au fost puse la grea încercare.  Uite  așa m-am trezit  că  inspir/ expir  din senin deoarece  simțeam  că  rămân  fără  aer de la toate acele scene cu aruncat pe jos / plâns la cote înalte  din motive minore / tras de p...

1 an și 10 luni. Parcă  mai ieri mi-am strâns toate lucrurile de la birou și am plecat cu emoții gigant în  călătoria nouă  ce mă aștepta. Săptămâna aceasta am revenit la birou. Cu bucurie, multă încredere  și recunoștință pentru că am avut parte de așa o experiență  cu multe elemente dificile dar și mai multe sentimente frumoase. Poate chiar cea mai frumoasă experiență de până acum. Pe drumul spre birou, nu am avut nici cel mai mic semn de îngrijorare, de paranoia la care deseori mă gândeam înainte de acest moment al reînceperii. Detașare totală, fără nici măcar vreo tentativă de a suna, de a verifica pulsul de acasă. Au fost aproape doi ani plini de multe evenimente în care practic am învățat  cot la cot cu Daria ce înseamnă să te naști și să nu știi să faci mai nimic. Să înveți de la zero totul - și ea , și noi. Aproape doi ani în care ne-am reinventat ca și familie, ca și cuplu și am devenit o echipă faină. Am dobândit puteri magice.  Doi a...

Recunosc că de multe ori când merg în parc, mi-ar plăcea să port un tricou pe care să scrie cu majuscule, să nu le mai spunem copiilor de la cel mai mic la cel mai mare, că e rușine să faci una, să faci alta. Nu aş vrea să judec părinţii din jurul meu sau bunicii sau pe toţi cei care au grijă de un copil dar experienţa copilăriei mele trezeşte în mine trăiri de acest gen când întâlnesc astfel de scene în care ruşinea este invocată. Am fost un copil al generației în care sintagma - nu e bine să faci asta că e rușine - era omniprezentă și de multe ori am fost mustrată şi chiar am suferit mult fiind şi un copil timid şi sensibil deoarece mi se zicea în diferite contexte că făceam de rușine pe unul, pe altul. Nu am niciun reproș pe care să-l fac bunicilor sau părinților mei în acest sens deoarece dragii de ei ne-au crecut în niște vremuri în care nici tehnologia,  nici studiile nu îi ajutau cu nimic în acest sens, multe aspecte din educația noastră fiind aplicate intuitv sau...